3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bătătorí [At: I. IONESCU, C. 59/8 / V: -turi / Pzi: ~resc / E: bătătură] 1 vt A tasa un teren (drum, arie, curte etc.) Si: a bătuci. 2 vr A face bătături (6).

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A tasa un teren; a bătuci. 2. Refl. A face bătături (2). [Var.: bătăturí vb. IV] – Din bătătură.

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. 1. Tranz. A bate un teren (drum, arie, curte etc.) spre a-l face tare și neted; a bătuci. Bătătorea cu tăvălugul pămîntul răscolit. 2. Refl. A se umple de batături. I s-au bătătorit mîinile.

BĂTĂTORÍ, bătătoresc, vb. IV. Tranz. A bate un teren spre a-l face tare și neted; a bătuci. ♦ Refl. A se umple de bătături (2). – Din bătătură.

A BĂTĂTORÍ ~ésc tranz. 1) (terenuri) A îndesa (pentru a face drept și neted); a transforma în bătătură; a bătuci; a tăpși; a bate. 2) (terenuri cultivate sau acoperite cu vegetație) A călca pe toată suprafața, distrugând plantele. 3) (pielea oamenilor și a animalelor) A face să se bătătorească; a bătuci. /Din bătătură

A SE BĂTĂTORÍ se ~éște intranz. (despre pielea oamenilor și a animalelor) A se îngroșa întărindu-se sub acțiunea unor factori externi nocivi; a face bătături; a se bătuci. /Din bătătură

bătătorì v. 1. a călca pământul cu picioarele ca să se așeze, a-l netezi bine; 2. a închide vitele în bătătură.

bătător, ~oare [At: CORESI, EV. /24 / V: -iu / Pl: ~i, ~oare / E: bate + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care bate. 3 a Care izbește privirea. 4 a (Fig; îe) ~ la ochi Izbitor. 5 a (Fig) Stăruitor. 6 sf Lopățică de bătut pânza când se înălbește sau când se spală rufele. 7 sn Îmblăciu. 8 sm Titirez care se mișcă cu bătăi ritmice când joagărul e în acțiune. 9 sm Mașină care bate bine smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle. 10 sn Bucată de lemn dreptunghiulară sau pătrată cu care se bat ușor literele la tipărire, pentru a se așeza la nivel, când se dă corectura sau se începe tipărirea în mașină. 11 sn Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins ca să se aleagă untul Cf drugă, berdedeu, ferclideu, perdideu, mătcă, litcă, roată. 12 sn Parte a meliței pe care se așază transversal inul sau cânepa. 13 Lopățică (împletită) în formă de palmă, cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 14 Suport pentru bătutul covoarelor, cuverturilor etc. 15 Scândură mică dreptunghiulară care servește la trasarea pământului semănat din grădină.

bătături v vz bătători

BĂTĂTÓR2, -OÁRE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai2. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătătorí.

BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția în mod flagrant; izbitor. II. S. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se inălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor. – Bate + suf. -ător.

BĂTĂTURÍ vb. IV v. bătători.

BĂTĂTOARE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică de bătut pînza cînd se înălbește sau rufele cînd se spală. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac cu ajutorul unor rigle.

BĂTĂTÓR2, -OÁRE, bătători, -oare, adj. (Numai în loc. adj.) Bătător la ochi = care atrage atenția, izbitor, evident. În poartă își așeză o firmă bătătoare la ochi. VLAHUȚĂ, O. A. 207.

BĂTĂTOÁRE, bătătoare, s. f. 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau rufele (când se spală); mai. 2. Mașină care bate smocurile de bumbac până când se destramă fibrele. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ătoare.

BĂTĂTÓR2, -OARE, bătători, -oare, adj. (În expr.) Bătător la ochi = care atrage atenția; izbitor. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ător.

BĂTĂTOÁRE ~óri f. 1) Lopată mică cu care se bat rufele sau pânza la spălat sau la înălbit. 2) Mașină pentru bătut bumbacul sau cânepa (în scopul destrămării firelor și curățării lor de impurități). /<lat. batt[u]atorium

BĂTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre): ~ la ochi care apare ca evident și incontestabil în ochii tuturor; flagrant; izbitor. /a bate + suf. ~ător

bătător a. care bate: bătător la ochi, care prea se vede, care face impresiune, place vederii. ║ m. unealtă de bătut laptele spre a se alege untul.

arată toate definițiile

Intrare: bătători
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătători
  • bătătorire
  • bătătorit
  • bătătoritu‑
  • bătătorind
  • bătătorindu‑
singular plural
  • bătătorește
  • bătătoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătătoresc
(să)
  • bătătoresc
  • bătătoream
  • bătătorii
  • bătătorisem
a II-a (tu)
  • bătătorești
(să)
  • bătătorești
  • bătătoreai
  • bătătoriși
  • bătătoriseși
a III-a (el, ea)
  • bătătorește
(să)
  • bătătorească
  • bătătorea
  • bătători
  • bătătorise
plural I (noi)
  • bătătorim
(să)
  • bătătorim
  • bătătoream
  • bătătorirăm
  • bătătoriserăm
  • bătătorisem
a II-a (voi)
  • bătătoriți
(să)
  • bătătoriți
  • bătătoreați
  • bătătorirăți
  • bătătoriserăți
  • bătătoriseți
a III-a (ei, ele)
  • bătătoresc
(să)
  • bătătorească
  • bătătoreau
  • bătători
  • bătătoriseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bătături
  • bătăturire
  • bătăturit
  • bătăturitu‑
  • bătăturind
  • bătăturindu‑
singular plural
  • bătăturește
  • bătăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bătăturesc
(să)
  • bătăturesc
  • bătătuream
  • bătăturii
  • bătăturisem
a II-a (tu)
  • bătăturești
(să)
  • bătăturești
  • bătătureai
  • bătăturiși
  • bătăturiseși
a III-a (el, ea)
  • bătăturește
(să)
  • bătăturească
  • bătăturea
  • bătături
  • bătăturise
plural I (noi)
  • bătăturim
(să)
  • bătăturim
  • bătătuream
  • bătăturirăm
  • bătăturiserăm
  • bătăturisem
a II-a (voi)
  • bătăturiți
(să)
  • bătăturiți
  • bătătureați
  • bătăturirăți
  • bătăturiserăți
  • bătăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • bătăturesc
(să)
  • bătăturească
  • bătătureau
  • bătături
  • bătăturiseră
Intrare: bătătoare
bătătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătătoare
  • bătătoarea
plural
  • bătători
  • bătătorile
genitiv-dativ singular
  • bătători
  • bătătorii
plural
  • bătători
  • bătătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: bătător (adj.)
bătător2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bătător
  • bătătorul
  • bătătoru‑
  • bătătoare
  • bătătoarea
plural
  • bătători
  • bătătorii
  • bătătoare
  • bătătoarele
genitiv-dativ singular
  • bătător
  • bătătorului
  • bătătoare
  • bătătoarei
plural
  • bătători
  • bătătorilor
  • bătătoare
  • bătătoarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bătători bătături

etimologie:

  • bătătură
    surse: DEX '09 DEX '98

bătătoare

  • 1. Lopățică cu care se bate pânza (când se înălbește) sau (când se spală); mai.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: mai (unealtă)
  • 2. Mașină care bate smocurile de bumbac pentru destrămarea fibrelor.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

bătător (adj.)

etimologie:

  • Bate + sufix -ător.
    surse: DEX '09