3 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

bărdácă sf vz bardac

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă). 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Din bărdac.

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărdác1 (prun) (reg.) s. m., pl. bărdáci

bărdác (prun) s. m., pl. bărdáci

bărdácă2 (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdácă1/bărdác2 (cană) s. f. / s. n., pl. bărdáce

bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce

arată toate definițiile

Intrare: bărdac (prun)
bărdac1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdaci
  • bărdacii
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdaci
  • bărdacilor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac (vas)
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărdac(ă)
bărdacă substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărda
  • bărdaca
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdace
  • bărdacei
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
bărdac2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărdac
  • bărdacul
  • bărdacu‑
plural
  • bărdace
  • bărdacele
genitiv-dativ singular
  • bărdac
  • bărdacului
plural
  • bărdace
  • bărdacelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barda
  • bardaca
plural
  • bardace
  • bardacele
genitiv-dativ singular
  • bardace
  • bardacei
plural
  • bardace
  • bardacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărdac (prun)

  • 1. Varietate indigenă de prun.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

bărdac (vas)

  • 1. Donicioară cu o capacitate de circa o oca.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

bărdac(ă) bărdacă bărdac bardacă

  • 1. Ulcică smălțuită de pământ (cu toartă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: bărdăcuță 3 exemple
    exemple
    • Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263.
      surse: DLRLC
    • Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate indigenă de prune, lunguiețe și puțin strangulate spre coadă.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • comentariu Varianta bărdac se folosește numai pentru sensul (1.).
    surse: DOOM 2

etimologie:

  • bărdac
    surse: DEX '09 DEX '98