BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. S. m. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. (Reg.) 1. S. n. Donicioară cu o capacitate de circa o oca. 2. Varietate indigenă de prun. – Din tc. bardák.

BĂRDÁC s. n. v. bărdacă.

BĂRDÁC, (1) bărdace, s. n., (2) bărdaci, s. m. 1. Vas de lemn asemănător cu o doniță, folosit uneori ca unitate de măsură pentru lichide. 2. Varietate indigenă de prun. – Tc. bardák.

BĂRDÁC ~ci m. reg. Varietate de prun, cu fructe lunguiețe, puțin strangulată spre coadă, de culoare roz-vânătă și cu pulpa zemoasă. /Din bărdaca

bărdácă sf vz bardac

BARDÁCĂ s. f. v. bărdacă.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. (Munt., Mold.) Cană mică de pămînt, cu toartă, de obicei mai strîmtă la gură și smălțuită, din care se bea de obicei apă, lapte etc. Dac-ar fi cineva să-mi dea și mie... o bărdacă de apă de izvor să beau, ți-aș arăta și eu cine sînt. ISPIRESCU, L. 263. Anca (cu o bărdacă de apă): Ține, Ioane. CARAGIALE, O. I 269. Cînd s-au așezat iar la masă, Abu-Hasan a luat o bărdacă, a umplut-o cu vin. CARAGIALE, O. III 63. – Variante: bardácă (POPESCU, B. IV 138) s. f., (rar) bărdác s. n.

BĂRDÁCĂ, bărdace, s. f. 1. Cană mică de pământ cu toartă, din care se bea apă, lapte etc. 2. Varietate indigenă de prune lunguiețe și puțin strangulate spre coadă. – Tc. bardak.

BĂRDÁCĂ ~ce f. 1) Fructul bărdacului. 2) pop. Cană mică (de lemn sau de lut), strâmtă la gură, folosită pentru băut. /<turc. bardak

bardacă f. cană mică, ulcea cu toartă de băut apă. [Turc. BARDAK].

bardace f. pl. soiu de prune cu gât (Prunus insititia). [Lit. prună în formă de bardacă sau de urcior].

2) bardác, -ă adj. (d. bardac 1, adică „unflat ca un bardac”, ca turc. bardak eriyi, un fel de prune; sîrb. bardaklija, un fel de prune). Mold. Olt. Se Zice despre un fel de prune cu gît (gîtlănoase) și despre pomiĭ care le produc: perje (prune) bardace, un prun bardac.

bărdác¹ (prun) (reg.) s. m., pl. bărdáci

bărdác (prun) s. m., pl. bărdáci

bărdácă² (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdácă¹/bărdác² (cană) s. f. / s. n., pl. bărdáce

bărdácă (prună) s. f., g.-d. art. bărdácei; pl. bărdáce

bărdácă s. f. /bărdác s. n. (vas mic de pământ), pl. bărdáce