29 de definiții pentru băcan bacal

băcán1 sm [At: (a. 1693) DOC., ap. HEM 2812 / V: (reg) bacal / Pl: ~i / E: tc bakkal] (Iuz) Negustor care vindea cu amănuntul diverse produse alimentare.

băcán2 sm [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / Pl: ~i / E: tc bakam] 1 Lemn de culoare roșiatică al arborelui exotic Haematoxylon campechianum, folosit ca astringent împotriva diareei. 2 Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan2 (1).

BĂCÁN1, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCÁN2 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut, prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.

BĂCÁN1 s. n. 1. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum). 2. Colorant roșu, obținut prin fierbere, din băcan1 (1). – Din tc. bakam.

BĂCÁN2, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCÁN2, băcani, s. m. (Pe cale de dispariție) Negustor care vinde cu amănuntul diferite produse alimentare (ca: mezeluri, vin, mirodenii, fructe, legume etc.). Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare. PAS, L. I 43. Toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț. CARAGIALE, O. I 99. Na, ține asta și mergi colea la băcan, Să-ți dea mezelicuri, pîine și o carafă de vin. PANN, P. V. II 8. – Variantă: (Mold.) bacál (ALECSANDRI, T. 39, NEGRUZZI, S. I 297, RUSSO, O. A. 93) s. m.

BĂCÁN1 s. n. Lemn al unui arbore exotic, de culoare roșiatică, a cărui substanță colorată servește la vopsitul textilelor etc.; p. ext. vopsea roșie obținută din acest lemn. Să roșim puțintele [ouă]... – De roșim puțintele, ardem focul degeaba, cumpărăm d-a surda băcanul... Cheltuială zadarnică. DELAVRANCEA, H. T. 18. Numai iaca se trezește la spatele lui cu jupîn Ștrid, din Tîrgul Neamțului, negustor de băcan... sulimeneală, boia de păr. CREANGĂ, P. 112.

BĂCÁN1 s. n. Lemn de culoare roșiatică al unui arbore exotic (Haematoxylon campechianum); se folosește la tâmplăria fină, la extragerea unui colorant roșu, iar din scoarță se extrage un medicament astringent. – Tc. bakam.

BĂCÁN2, băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Tc. bakal.

băcán1 (negustor) s. m., pl. băcáni

băcán (negustor) s. m., pl. băcáni

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.

băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins).

BĂCÁN1 ~i m. 1) Arbore exotic cu lemn roșiatic din care se extrage un colorant roșu, folosit în industria textilă. 2) Lemnul acestui arbore. 3) Vopsea naturală de culoare roșie, extrasă din acest lemn. /<turc. bakam

BĂCÁN2 ~i m. 1) Proprietar al unei băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

băcan n. 1. arbore din Brazilia al cărui lemn dă o frumoasă tinctură, cu care se roșesc ouăle la Paști (Hoematoxylon campechianum): negustor de băcan CR.; 2. roșul cu care femeile își dreg fața. [Turc. BAKÀN].

băcan m. negustor care vinde cu mărunțișul articole de condiment și de hrană. [Turc. BAKAL; varianta munteană băcan se datorește analogiei cu numele de profesiuni ca lipscan, marchitan].

1) băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal.

2) băcán n. (turc. [d. ar.] bakkam, pop. bakam). Munt. Lemnuș (văpsea de oŭă).

BACÁL s. m. v. băcan2.

BACÁL s. m. v. băcan2.

bacal m. Mold. V. băcan: fecior de bacal AL.

bacál, m. pl. (turc. ar. bakkal, pop. bakal). Est. Negustor de coloniale. – În vest băcan.

Intrare: băcan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular băcan băcanul
plural băcani băcanii
genitiv-dativ singular băcan băcanului
plural băcani băcanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bacal bacalul
plural bacali bacalii
genitiv-dativ singular bacal bacalului
plural bacali bacalilor
vocativ singular
plural