băștinaș, ~ă smf, a [At: ȘEZ. II, 47 / Pl: ~i, ~e / E: baștină] 1-2 (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește Si: aborigen, autohton, indigen.

băștinaș, -ă adj., s.m., s.f. (Persoană) care aparține unei populații care trăiește din timpuri străvechi pe același loc; aborigen, autohton, indigen. • pl. -i, -e. /baștină + -aș.

BĂȘTINAȘ I. adj. De baștină, nestrămutat, rămas locului din moși strămoși. II. BĂȘTINAȘ sm., BĂȘTINAȘĂ sf. Locuitor de baștină: băștinașul mîndrei Oltenii e pretutindenea cruce de voinic (VLAH.) .

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; de baștină, autohton, indigen. În Italia, Franța, Anglia și alte țări robite capitalului, cu toate încercările desperate ale social- democrației de dreapta de a sparge unitatea clasei muncitoare, au loc impresionante mișcări de masă care pun pe gînduri pe asupritorii băștinași și pe stăpînii lor americani. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 91. Îmi aminteam de... expediția lui Cortez și a altor aventurieri împotriva populațiilor băștinașe ale Americii centrale. SADOVEANU, N. F. 154. ◊ (Substantivat) Atunci au stîrnit vorbă unii dintre fruntașii păuneni că... n-ar fi rău să-i lepede pe asemenea locuitori vremelnici într-o latură, ca să nu ia dreptul băștinașilor la împărțirea loturilor ce se alegeau atunci din exproprierea moșiilor. SADOVEANU, P. M. 10. În munteni vezi pe băștinașii dintru început ai țării. RUSSO, O. 103.

BĂȘTINAȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pămîntul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș.

BĂȘTINAȘ ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din populația de bază a unei țări (regiuni) sau este originar din această țară (regiune); de baștină; autohton; indigen; aborigen. /baștină + suf. ~aș

băștinaș a. și m. care e de baștină, originar din acea țară.

băștináș, -ă s. și adj. (d. baștină). Originar, autohton, indigen. V. venetic.

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; adj. f., s. f. băștinașă, art. băștinașa, pl. băștinașe

băștinaș adj. m., s. m., pl. băștinași; f. sg. băștinașă, pl. băștinașe

băștinaș, f. sg. băștinașă, pl. băștinașe

BĂȘTINAȘ adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaoș, pământean, (pop.) pământesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pământenesc. (Populație ~.)

BĂȘTINAȘ adj., s. aborigen, autohton, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populație ~.)

Băștinaș ≠ venetic