14 definiții pentru indigen (s.m.) indigean indigene


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.

indigen, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ean, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr indigène, lat indigens] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară Si: autohton, băștinaș, (pop) pământean. 3 a (D. plante) Care crește într-o anumită țară. 4 a (D. animale) Care trăiește în acea țară. 5 a (D. mărfuri) Care se produce în propria țară.

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.

INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; băștinaș. /<fr. indigene, lat. indigenus

indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.

INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)

Intrare: indigen (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indigen
  • indigenul
  • indigenu‑
plural
  • indigeni
  • indigenii
genitiv-dativ singular
  • indigen
  • indigenului
plural
  • indigeni
  • indigenilor
vocativ singular
  • indigenule
  • indigene
plural
  • indigenilor
indigean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
indigene
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

indigen, -ă (persoană) indigenă indigean indigene

etimologie: