10 definiții pentru aborigen (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aborigen, ~ă a, smf [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr aborigene] (Liv) Băștinaș.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.

ABORIGÉN, -Ă, aborigeni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) Băștinaș, autohton, indigen. – Din fr. aborigène.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aborigén (a-bo-) adj. m., s. m., pl. aborigéni; adj. f., s. f. aborigénă, pl. aborigéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABORIGÉN adj., s. v. băștinaș.

aborigén, -ă adj., s. m. f. băștinaș, autohton, indigen. (< fr. aborigène, lat. aborigines)

aborigen a. originar din acea țară: plantă aborigenă. ║ m. pl. aborigeni, populațiune primitivă a unei țări.

*aborigén, -ă s. și adj. (fr. aborigène, d. lat. aborigines, originarĭ, indigenĭ). Barb. Autohton, indigen, pămîntean, băștinaș. Corect rom. ar fi aborigin.

aborigén adj. m., s. m. (sil. a-bo-ri; mf. ab-), pl. aborigéni; f. sg. aborigénă, pl. aborigéne

ABORIGEN adj., s. autohton, băștinaș, indigen, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populații ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: aborigen (s.m.)
  • silabație: a-bo-ri-gen
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aborigen
  • aborigenul
  • aborigenu‑
plural
  • aborigeni
  • aborigenii
genitiv-dativ singular
  • aborigen
  • aborigenului
plural
  • aborigeni
  • aborigenilor
vocativ singular
  • aborigenule
  • aborigene
plural
  • aborigenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aborigen, -ă aborigen (2) aborigenă

etimologie: