10 definiții pentru bâlbâială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâlbâia sf [At: DL / Pl: ~ieli / E: bâlbâi + -eală] Bâlbâire (1).

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară. [Pr.: -bâ-ia-] – Bâlbâi + suf. -eală.

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; pronunțare neclară.[Pr.: -bâ-ia] – Bâlbâi + suf. -eală.

BÂLBÂIÁLĂ, bâlbâieli, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; vorbe pronunțate nedeslușit.

BÎLBÎIÁLĂ, bîlbîieli, s. f. Vorbire bîlbîită; bîlbîire, bîlbîit. Nu înțeleg nimic din bîlbîielile tale.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bâlbâiálă s. f., g.-d. art. bâlbâiélii; pl. bâlbâiéli

bîlbîială, pl. bîlbîieli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂLBÂIÁLĂ s. bâlbâire, bâlbâit, gângăveală, gângăvire, gângăvit. (~ cuiva care vorbește.)

BÎLBÎIA s. bîlbîire, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)

Intrare: bâlbâială
bâlbâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâia
  • bâlbâiala
plural
  • bâlbâieli
  • bâlbâielile
genitiv-dativ singular
  • bâlbâieli
  • bâlbâielii
plural
  • bâlbâieli
  • bâlbâielilor
vocativ singular
plural

bâlbâială

etimologie:

  • Bâlbâi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09