8 definiții pentru bâlbâit (fapt)
Explicative DEX
bâlbâit1 sn [At: DA / P: ~bâ-it / Pl: ~uri / E: bâlbâi] 1-2 Bâlbâire (1-2).
bălbăit1[1] sn vz bâlbâit1
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălhuit1[1] sn vz bâlbâit1
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
bâlbăit1[1] sn vz bâlbâit1
- Variantă care nu figurează la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîlbîit1 s.n. Bîlbîire. • /v. bîlbîi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BÎLBÎIT, BĂLBĂIT I. adj. p. BÎLBÎI. II. sm. Cel ce bîlbîește: Bîlbîiți cu gura strîmbă, sînt stăpînii astei nații (EMIN.). III. sn. Faptul de a bîlbîi. IV. adv. Cu glas încurcat, cu vorba încîlcită: bietul preot... vorbea cam bîlbîit și se temea să nu rîză lumea de el (ISP.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Sinonime
BÂLBÂIT s. v. bâlbâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÎLBÎIT s. bîlbîială, bîlbîire, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (~ cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: bâlbâit (fapt)
bâlbâit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălbăit1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bălhuit1 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bâlbăit2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
bâlbâit, bâlbâiturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a bâlbâi. MDA2 DEXI CADEsinonime: bâlbâială bâlbâire gângăveală gângăvire gângăvit
- Cu glas încurcat, cu vorba încîlcită: bietul preot... vorbea cam bîlbîit și se temea să nu rîză lumea de el. (ISP.) CADE
-
etimologie:
- bâlbâi MDA2 DEXI
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „bâlbâit” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5