6 definiții pentru bâiguitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bâiguitor, ~oare [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 341/27 / V: (îrg) bui~, ~oare, (înv) buiguitoriu, (reg) ~toriu, bulg~ / P: ~gu-i~ / Pl: ~ri, ~oare / E: bâigui + -tor] 1 a Care vorbește fără înțeles Si: confuz. 2 a (D. bolnavi) Care delirează. 3 a Care te face să delirezi. 4 a (Îvr; îe) ~ în gânduri Zăpăcit. 5-6 smf, a (Persoană) care bâiguiește (1).

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. [Pr.: -gu-i-] – Bâigui + suf. -tor.

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. – Din bâigui + suf. -(i)tor.

BÎIGUITÓR, -OÁRE, bîiguitori, -oare, adj. (Rar) Gare vorbește fără șir, fără înțeles, confuz. ♦ (Despre bolnavi) Care delirează, care aiurează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâiguitór (rar) (-gu-i-) adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

bâiguitór adj. m., pl. bâiguitóri; f. sg. și pl. bâiguitoáre

Intrare: bâiguitor
bâiguitor adjectiv
  • silabație: bâi-gu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâiguitor
  • bâiguitorul
  • bâiguitoru‑
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarea
plural
  • bâiguitori
  • bâiguitorii
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarele
genitiv-dativ singular
  • bâiguitor
  • bâiguitorului
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarei
plural
  • bâiguitori
  • bâiguitorilor
  • bâiguitoare
  • bâiguitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâiguitor

  • 1. Care bâiguie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Bâigui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09