opțiuni

2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Care miroase urât, stătut. – V. bâhli.

bâhlít, ~ă a [At: CREANGĂ, P. 204 / Pl: ~iți, ~e / E: bâhli] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) Clocit.

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli.

BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg., despre lichide) Stătut, clocit. – V. bâhli.

bâhlit a. Mold. stătut, împuțit: apa era bâhlită CR. [Identic cu bâhnit (din bahnă, mocirlă)].

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

bâhlí vr [At: ȘEZ. VI, 64 / Pzi: ~lește / E: ctm băhui + bălhuiu] (Mol; Buc; d. apă sau lichide) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice) Si: a se cloci, a se împuți.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., mai ales despre apă) A căpăta un miros greu de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice). – Cf. bahnă.

BÎHLÍ, pers. 3 bîhlește, vb. IV. Refl. (Mold.. Bucov.; despre lichide, mai ales despre apă) A se strica, a se altera prin stagnare, căpătînd un miros greu, urît. Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.

BÎHLÍT, -Ă, bîhliți, -te, adj. (Mold., Bucov.; despre lichide, mai ales despre apa din mlaștini) Stătut, clocit. Apa era bîhlită și ne-am fi putut bolnăvi. CREANGĂ, P. 204.

BÂHLÍ, pers. 3 bâhlește, vb. IV. Refl. (Reg., despre lichide) A se altera prin stagnare, căpătând un miros urât; a se cloci. – Din bahnă.

A SE BÂHLÍ se ~éște intranz. 1) (despre ape stătute) A căpăta miros greu (din cauza putrezirii materiilor organice). 2) (despre produse) A-și perde proprietățile, căpătând un miros greu. /Din bahnă

blehniță f. Mold. pește ce aduce cu un puiu de plătică sau de caracudă (Rhodeus amarus). [Și behliță, behlit = bâhlit, împuțit, acest pește mic fiind rău la gust].

bîhlésc (mă) v. refl. (din maĭ raru băhnesc, d. bahnă). Mold. Se zice despre apă cînd stagnează și se cam împute: apă bîhlită.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bâhlí (a se ~) (reg.) (bâh-li) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bâhléște, imperf. 3 sg. se bâhleá; conj. prez. 3 să se bâhleáscă

bâhlí vb. (sil. -hli), ind. prez. 3 sg. bâhléște, imperf. 3 sg. bâhleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bâhleáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂHLÍT adj. v. clocit, împuțit, răsuflat, stătut, trezit.

BÂHLÍ vb. v. cloci, împuți.

bîhli vb. v. CLOCI. ÎMPUȚI.

bîhlit adj. v. CLOCIT. ÎMPUȚIT. RĂSUFLAT. STĂTUT. TREZIT.

Intrare: bâhlit
bâhlit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâhlit
  • bâhlitul
  • bâhlitu‑
  • bâhlită
  • bâhlita
plural
  • bâhliți
  • bâhliții
  • bâhlite
  • bâhlitele
genitiv-dativ singular
  • bâhlit
  • bâhlitului
  • bâhlite
  • bâhlitei
plural
  • bâhliți
  • bâhliților
  • bâhlite
  • bâhlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: bâhli
  • silabație: bâh-li
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bâhli
  • bâhlire
  • bâhlit
  • bâhlitu‑
  • bâhlind
  • bâhlindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • bâhlește
 (să)
  • bâhlească
  • bâhlea
  • bâhli
  • bâhlise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • bâhlesc
 (să)
  • bâhlească
  • bâhleau
  • bâhliră
  • bâhliseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bâhlit

etimologie:

  • vezi bâhli
    surse: DEX '98 DEX '09

bâhli

  • 1. regional (Mai ales despre apă) A căpăta un miros greu, de stătut (din cauza putrezirii materiilor organice).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: altera cloci strica împuți un exemplu
    exemple
    • Borșul ținut la căldură se bîhlește. ȘEZ. VI 64.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. bahnă
    surse: DEX '09 DEX '98