3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

b smi [At: DA / E: ml b] 1 A patra literă a alfabetului limbii române. 2 Sunet corespunzător literei b, consoană bilabială explozivă.

B, b, s. m. 1. A patra literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră). [Pl. și: (1, n.) b-uri]

B s. m. invar. A patra literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană oclusivă bilabială sonoră (4)). [Pr.: be]

B s. m. invar. A treia literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o consoană oclusivă bilabială sonoră. – Pronunțat: be.

B s. m. invar. A treia[1] literă a alfabetului, numită „be”, și sunetul corespunzător.

  1. Numerotarea din DLRM este diferită de cea actuală, la vremea respectivă nefiind luate în considerație literele Â, Q, Y (nerepertoriate) și W (menționată dar fără a fi considerată literă „a alfabetului”). — gall

b m. A doŭa literă a alfabetului latin. Reprezintă un sunet labial sonor care corespunde cu p cînd e șoptit (ca în beltea, peltea) și cu n cînd e emis pe nas (ca în grabnic, gramnic). Grecii moderni l-aŭ prefăcut în v (ca’n varvar, barbar). Se pron. be.

bel2 sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr bel] Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate.

bor1 sn [At: DA / Pl: nct / E: fr bore] (Chm) Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin.

bor6, boară a [At: VAIDA / Pl: ~i, boare / E: nct] (Trs; rar) 1 Albastru. 2 Vânăt (1)

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor. – Din fr. bel.

BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

BOR1 s. n. Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin. – Din fr. bore.

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric.

BEL, beli, s. m. Unitate de măsură a nivelului de intensitate sonoră. – Fr. bel.

BOR1 s. m. Metaloid care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric. – Fr. bore.

BEL s.m. Unitate de măsură pentru intensitatea acustică, reprezentând raportul logaritmic dintre intensitatea undei sonore măsurate și intensitatea la pragul de audibilitate. [< fr. bel, cf. Bell – fizician american].

BOR1 s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].

BEL s. m. unitate de măsură pentru intensitatea acustică: nivelul sonor al unui sunet a cărui intensitate este de zece ori mai mare decât pragul de audibilitate. (< fr. bel)

BOR1 s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)

arată toate definițiile

Intrare: b
  • pronunție: be, bî
substantiv masculin (M999)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
plural
  • b
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
b2 (s.n.) substantiv neutru
  • pronunție: be, bî
substantiv neutru (N24--)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • b
  • b-ul
  • b-u‑
plural
  • b-uri
  • b-urile
genitiv-dativ singular
  • b
  • b-ului
plural
  • b-uri
  • b-urilor
vocativ singular
plural
Intrare: bel
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bel
  • belul
  • belu‑
plural
  • beli
  • belii
genitiv-dativ singular
  • bel
  • belului
plural
  • beli
  • belilor
vocativ singular
plural
B simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • B
Intrare: bor (chim.)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bor
  • borul
  • boru‑
plural
  • boruri
  • borurile
genitiv-dativ singular
  • bor
  • borului
plural
  • boruri
  • borurilor
vocativ singular
plural
B simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • B
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

b

etimologie:

bel B

  • 1. Unitate de măsură pentru intensitatea sunetelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. simbol B
    surse: DOOM 2

etimologie:

bor (chim.) B

  • 1. (numai) singular Element chimic, semimetal negru-cenușiu, cristalin și care se găsește în natură sub formă de săruri ale acidului boric.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN Șăineanu, ed. VI
  • comentariu simbol B
    surse: DOOM 2

etimologie: