avivare sf [At: DA ms / Pl: ~vări / E: aviva] 1 Înviorare. 2 (Fig) Întărâtare. 3 (Teh) Colorare cu o nuanță mai vie a unui material textil sau unei piei prin tratarea cu anumite substanțe Si: (rar) avivat¹ (3). 4 (Med) Provocare a sângerării fețelor unei plăgi sau fistule, pentru a se suda după cicatrizare Si: (rar) avivat¹ (4). 5 (Fig) Răscolire a unei dureri, a unei suferințe Si: (rar) avivat¹ (5).

AVIVARE, avivări, s. f. Acțiunea de a aviva.

AVIVARE s.f. Acțiunea de a aviva și rezultatul ei. [< aviva].

aviva vt [At: V. ROM. mai 1939, 53 / Pzi: ~vez / E: fr aviver] (Frm; nob) 1 A înviora. 2 (Fig) A întărâta. 3 (Teh) A da culorii unui material textil sau unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 4 (Med) A face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. 5 (Fig) A răscoli o durere, o suferință.

AVIVA, avivez, vb. I. Tranz. A da o nuanță mai vie culorii țesăturilor sau pieilor, prin tratarea cu anumite substanțe. – Fr. aviver.

AVIVA vb. I. tr. 1. A da unui material textil sau unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 2. A face să sîngereze fețele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. ♦ A înviora. 3. (Fig.) A învenina, a irita; a răscoli (o durere, o supărare). [P.i. -vez. / < fr. aviver].

AVIVA vb. tr. 1. a da unui material textil, unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 2. a face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule. ◊ a înviora. 3. (fig.) a învenina, a irita; a răscoli (o durere). (< fr. aviver)

A AVIVA ~ez tranz. (țesături sau piei) A trata cu coloranți pentru a da o nuanță de culoare mai vie. /<fr. aviver

avivare s. f., g.-d. art. avivării; pl. avivări

avivare s. f., g.-d. art. avivării; pl. avivări

avivare s. f., g.-d. art. avivării; pl. avivări

aviva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. avivez, 3 avivează; conj. prez. 1 sg. să avivez, 3 să aviveze

aviva (a ~) vb., ind. prez. 3 avivează

aviva vb., ind. prez. 1 sg. avivez, 3 sg. și pl. avivează