aviva vt [At: V. ROM. mai 1939, 53 / Pzi: ~vez / E: fr aviver] (Frm; nob) 1 A înviora. 2 (Fig) A întărâta. 3 (Teh) A da culorii unui material textil sau unei piei o nuanță mai vie prin tratarea cu anumite substanțe. 4 (Med) A face să sângereze fețele unei plăgi sau fistule pentru a se suda după cicatrizare. 5 (Fig) A răscoli o durere, o suferință.