18 definiții pentru aversiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aversiune sf [At: MAIORESCU, D. I, 23 / Pl: ~ni / E: fr aversion, lat aversio, -onem] 1 Repulsie față de cineva sau ceva. 2 Dezgust. 3 Antipatie profundă. 4 Ură.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva ori de ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis.

AVERSIUNE, aversiuni, s. f. Sentiment de repulsie, de dezgust față de cineva sau de ceva. A simți aversiune. A inspira aversiune. – Pronunțat: -si-u-.

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust față de cineva sau de ceva. [Pr.: -si-u-] – Fr. aversion (lat. lit. aversio, -onis).

AVERSIÚNE s.f. Repulsie față de cineva sau de ceva; antipatie profundă; ură. [Cf. fr. aversion, lat. aversio].

AVERSIÚNE s. f. repulsie. ◊ antipatie profundă; ură, resentiment. (< fr. aversion, lat. aversio)

AVERSIÚNE ~i f. Sentiment de antipatie sau dezgust față de cineva sau de ceva; repulsie; scârbă. [G.-D. aversiunii; Sil. -si-u-] /<fr. aversion, lat. aversio, ~onis

*aversiúne f. (lat. avérsio, -ónis, d. avértere, a întoarce. V. înverșunare). Antipatie, repugnanță: a avea aversiune contra cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aversiúne (dezgust) (-si-u-) s. f., g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni

aversiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. aversiúnii; pl. aversiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AVERSIÚNE s. 1. v. antipatie. 2. v. dezgust.

AVERSIUNE s. 1. antipatie, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanță, resimțămînt. (Simte o evidentă ~ față de el.) 2. dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins.)

Aversiune ≠ afecțiune, atracție, deliciu, simpatie, dragoste


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

AVERSIUNE. Subst. Aversiune, repulsie, repugnanță (livr.), oroare, dezgust, silă, greață (fig.), îngrețoșare, scîrbă, scîrboșenie. Adj. Repulsiv (rar), repugnant (livr.), respingător, dezgustător, hidos, oribil, grețos, scîrbos, scîrbavnic (înv.), scîrbelnic (înv.), scîrnav (fig.). Dezgustat, scîrbit. Vb. A-i produce cuiva repulsie, a repugna (livr.), a dezgusta, a îngrețoșa (fig.), a scîrbi; a se dezgusta, a se îngrețoșa (fig.), a se scîrbi, a-i fi (a i se face) cuiva scîrbă, a-l prinde (a-l cuprinde) pe cineva scîrba (o scîrbă). Adv. În (cu, de) silă, în (cu) scîrbă. V. antipatie, dușmănie, neplăcere.

Intrare: aversiune
aversiune substantiv feminin
  • silabație: -si-u-ne
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aversiune
  • aversiunea
plural
  • aversiuni
  • aversiunile
genitiv-dativ singular
  • aversiuni
  • aversiunii
plural
  • aversiuni
  • aversiunilor
vocativ singular
plural

aversiune

etimologie: