2 intrări
12 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOUTILARE, autoutilări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
autoutilare sf [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pl: ~lări / E: autoutila] Utilare din resurse proprii Si: autodotare (2), (rar) autodotat1 (2), (rar) autoutilat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOUTILARE, autoutilitări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOUTILARE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [< autoutila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
autoutilare s. f. Autodotare ◊ „Autoutilarea își confirmă marea însemnătate economică.” Sc. 23 IV 75 p. 2. ◊ „Instalația, în întregime românească, realizată prin autoutilare [...]” R.l. 14 I 77 p. 5 (din auto1- + utilare; DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOUTILA, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autoutila vr [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + utila] A se utila din resurse proprii Si: a se autodota (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOUTILA vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOUTILA vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoutilare s. f., pl. autoutilări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
autoutila vb., ind. prez. 1 sg. autoutilez, 3 sg. și pl. autoutilează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AUTOUTILA vb. v. autodota.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
autoutilare, autoutilărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se autoutila. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: autodotare
etimologie:
- autoutila DEX '09 DEX '98 DN