4 definiții pentru autodotare

Explicative DEX

AUTODOTARE, autodotări, s. f. Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autodota.

AUTODOTARE, autodotări, s. f. Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei. [Pr.: a-u-] – V. autodota.

autodotare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: autodota] 1 Achiziționare din resurse proprii a unor bunuri personale Si: (rar) autodotat1 (1). 2 Autoutilare.

AUTODOTARE s.f. Acțiunea de a autodota; autoutilare. [< autodota].

autodotare s. f. Acțiunea de a se dota prin mijloace proprii ◊ „[...] la Universitatea [...] din Cluj-Napoca s-a amenajat, prin autodotare, un laborator-școală [...]” R.l. 1 VI 82 p. 2 (din autodota; DN3)

Intrare: autodotare
autodotare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autodotare
  • autodotarea
plural
  • autodotări
  • autodotările
genitiv-dativ singular
  • autodotări
  • autodotării
plural
  • autodotări
  • autodotărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autodotare, autodotărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se autodota și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN DCR2
    sinonime: autoutilare
    • format_quote [...] la Universitatea [...] din Cluj-Napoca s-a amenajat, prin autodotare, un laborator-școală [...] R.l. 1 VI 82 p. 2. DCR2
etimologie:
  • vezi autodota DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.