opțiuni
  • info

6 definiții pentru autoutilare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUTOUTILARE, autoutilări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.

autoutilare sf [At: DN3 / P: a-u-to-u~ / Pl: ~lări / E: autoutila] Utilare din resurse proprii Si: autodotare (2), (rar) autodotat1 (2), (rar) autoutilat1.

AUTOUTILARE, autoutilitări, s. f. Acțiunea de a se autoutila. [Pr.: a-u-to-u-] – V. autoutila.

AUTOUTILARE s.f. Acțiunea de a autoutila; autodotare. [< autoutila].

autoutilare s. f. Autodotare ◊ „Autoutilarea își confirmă marea însemnătate economică.” Sc. 23 IV 75 p. 2. ◊ „Instalația, în întregime românească, realizată prin autoutilare [...]” R.l. 14 I 77 p. 5 (din auto1- + utilare; DN3)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

autoutilare s. f., pl. autoutilări

Intrare: autoutilare
autoutilare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoutilare
  • autoutilarea
plural
  • autoutilări
  • autoutilările
genitiv-dativ singular
  • autoutilări
  • autoutilării
plural
  • autoutilări
  • autoutilărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

autoutilare, autoutilărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a se autoutila. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: autodotare
etimologie:
  • vezi autoutila DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.