3 intrări

Articole pe această temă:

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

automobíl, ~ă [At: DA / P: a-u~ / A: (înv) -mobil / V: (înv) ot~ / Pl: ~i, ~e / E: fr automobile] 1 sn Vehicul cu roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, electricitate sau aer comprimat Si: auto3 (1). 2 a (D. vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu.

AUTOMOBÍL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto3. ◊ Automobil-capcană = automobil cu material exploziv la bord, folosit în atentate teroriste. 2. Adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.

AUTOMOBÍL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar, trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto2. 2. Adj. (Despre vehicule) care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.

AUTOMOBÍL2, -Ă, automobili, -e, adj. (Despre vehicule) Care merge singur, care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. – Accentuat și: (nerecomandabil) automóbil.

AUTOMOBÍL1, automobile, s. n. Autovehicul cu roți, mai mic decît autobusul, folosit pentru transportul unui număr mic de persoane. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc, în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. REBREANU, R. II 32. De una sînt bune automobilele: te duci cu ele și n-ai nevoie de șine, nici de hrana dobitoacelor, ca la trăsură. SP. POPESCU, M. G. 64. – Accentuat și: (nerecomandabil) automóbil.

AUTOMOBÍL2, -Ă, automobili, -e, adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile.

AUTOMOBÍL1, automobile, s. n. Autovehicul cu caroseria închisă sau deschisă, suspendat pe roți pneumatice, folosit la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile.

AUTOMOBÍL, -Ă adj. Care se mișcă prin el însuși. // s.n. Vehicul cu roți care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu; (spec.) autovehicul mic, folosit de obicei pentru transportul unui număr redus de persoane. [Pron. a-u-. / < fr., it. automobile, germ. Automobil].

AUTOMOBÍL, -Ă I. adj. care se mișcă prin el însuși. II. s. n. vehicul pe roți care se poate deplasa prin mijloace de propulsie proprie. (< fr., it. automobile, germ. Automobil)

AUTOMOBÍL1 ~ă (~i, ~e) Care se mișcă prin el însuși. /<fr. automobile, germ. Automobil

AUTOMOBÍL2 ~e n. Vehicul cu motor propriu, folosit pentru transportul de pasageri și de încărcături. /<fr. automobile, germ. Automobil

automobil n. („care se mișcă de la sine”), trăsură ce umblă foarte repede cu ajutorul unui motor (de abur, electricitate, petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizul inaugură în 1899 primele automobile.

*automóbil, -ă adj. (cuv. ibrid, d. auto- și mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se mișcă fără caĭ (adică printr’un motor cu abur, electricitate ș. a.) vorbind de vehicule: o trăsură automobilă. S. n., pl. e. Trăsură automobilă. – Se zice des și răŭ și -íl și otomobil. Prima încercare a unuĭ automobil cu abur fu a luĭ Cugnot, la 1769. La 1831 s’aŭ pus în funcțiune în Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollée făcu un automobil cu care merse, în 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont șĭ-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o mașină de bronz cu toate caracterele motoruluĭ actual, în special ale carburatoruluĭ. El a lucrat 15 anĭ la invențiunea luĭ perfecționînd-o, dar a murit sărac. Primu care a pus în practică motoru cu benzină fu Daimler în Cannstatt (Bavaria) și, aproape în acelașĭ timp, Benz, în Mannheim, în anu 1886. Motoru luĭ Daimler fu perfecționat în Francia. Alt inventator fu și Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sînt și automobile cu spirt și cu electricitate.

automobílcapcánă s. n. Automobil abandonat în locuri publice pentru a declanșa explozii datorită bombelor plasate la bord ◊ „În semn de protest împotriva exploziei de luni dimineața a unui automobilcapcană care a provocat moartea a 16 persoane și rănirea altor 100, în sectorul de vest al Beirutului a avut loc marți o grevă generală.” Sc. 7 XII 83 p. 7. ◊ „Un automobil-capcană a explodat în apropierea clădirii consulatului Turciei din Melbourne [...]” I.B. 24 XI 86 p. 8. ◊ Automobil-capcană la Beirut” R.l. 28 I 90 p. 4; v. și Pri. 22/96 p. 47 (din automobil + capcană; cf. fr. automobile-piegée)[1]

  1. Cred că formele fără cratimă sunt incorecte (nerecomandate). — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

automobíl1 (a-u-) adj. m., pl. automobíli; f. automobílă, pl. automobíle

automobíl2 (a-u-) s. n., pl. automobíle

automobíl s. n. (sil. a-u-), pl. automobíle

automobíl adj. (sil. a-u-) → mobil (adj.)

arată toate definițiile

Intrare: automobil (adj.)
automobil1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automobil
  • automobilul
  • automobilu‑
  • automobi
  • automobila
plural
  • automobili
  • automobilii
  • automobile
  • automobilele
genitiv-dativ singular
  • automobil
  • automobilului
  • automobile
  • automobilei
plural
  • automobili
  • automobililor
  • automobile
  • automobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: automobil (s.n.)
automobil1 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automobil
  • automobilul
  • automobilu‑
plural
  • automobile
  • automobilele
genitiv-dativ singular
  • automobil
  • automobilului
plural
  • automobile
  • automobilelor
vocativ singular
plural
Intrare: automobil-capcană
automobil-capcană substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • automobil-capca
  • automobilul-capca
plural
  • automobile-capca
  • automobilele-capca
genitiv-dativ singular
  • automobil-capca
  • automobilului-capca
plural
  • automobile-capca
  • automobilelor-capca
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

automobil (adj.)

  • 1. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • comentariu nerecomandabil Accentuat și: automobil.
    surse: DLRLC

etimologie:

automobil (s.n.)

  • 1. Vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: auto (s.n.) mașină 2 exemple
    exemple
    • Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc, în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. REBREANU, R. II 32.
      surse: DLRLC
    • De una sînt bune automobilele: te duci cu ele și n-ai nevoie de șine, nici de hrana dobitoacelor, ca la trăsură. SP. POPESCU, M. G. 64.
      surse: DLRLC
  • comentariu nerecomandabil Accentuat și: automobil.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

automobil-capcană

  • 1. Automobil cu material exploziv la bord, folosit în atentate teroriste.
    surse: DEX '09

etimologie: