Definiția cu ID-ul 520446:


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUTOMOBÍL, Ă (<fr {i}; {s} auto + mobilis „mișcător”) s. n., adj. 1. S. n. Autovehicul cu caroserie închisă sau deschisă, cu suspensie elastică pe cel puțin patru roți pneumatice, folosit la transportul de persoane, de animale sau de materiale. A. a apărut în a doua jumătate a sec. 18, după inventarea motorului cu abur. În 1769, inginerul francez N.J. Cognot a construit primul a. cu abur, iar în 1880, inventatorul D. Văsescu construiește primul a. românesc cu abur. În 1885 și 1886, G. Daimler și C. f. Benz realizează primul a. cu motor cu ardere internă. Primul a. cu formă aerodinamică a fost construit de inginerul român A. Persu (1926). ♦ A. de competiție = vehicul motorizat, cu caroserie închisă sau deschisă, cu trei, patru sau mai multe roți, provenit din producția de serie sau construit special în vederea participării la întreceri sportive sau stabilirii de recorduri. Pot fi: pentru curse pe circuit închis; pentru raliuri, maratonuri sau autocrosuri; pentru stabilirea de recorduri de viteză sau de anduranță. A. de formulă = vehicul motorizat, cu caroserie deschisă, un singur loc și patru roți, destinat curselor de viteză pe piste în circuit închis, care nu provine din producția de serie, dar în construcția căruia se pot utiliza unele componente de serie. Ex.: Formula 1, Formula 3000, Formula Ford, Formula liberă. ♦ A. blindat = mașină de luptă, blindată și înarmată, montată pe un șasiu de a. (1), destinată cercetării, siguranței și legăturii; autoblindat. 2. Adj. Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu.