17 definiții pentru auto (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auto3 [At: DA / P: a-u~ și (înv) au~ / E: fr auto] 1 sn (Frî; fam) Automobil (1). 2 ain (D. tracțiune) Automat. 3 ain (D. transport) Efectuat cu un vehicul cu tracțiune mecanică. modificată

auto4 sn [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: sp auto] (Înv; lit) Dramă sacră într-un act din Spania și Portugalia, în sec. XV.

ÁUTO3 s. n., adj. invar. 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

AUTO2 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

ÁUTO3 s.n. (Fam.) Automobil. // adj. invar. (Despre transporturi, tracțiune etc.) Făcut cu un autovehicul. ♦ De automobil. [Pron. a-u-. / cf. fr., it., germ. auto].

ÁUTO s.n. (Lit.) Dramă sacră într-un act, întâlnită în Spania și Portugalia în sec. XV. [Pron. a-u-. / < sp., port. auto, cf. lat. auctum – acțiune dramatică].

ÁUTO2 I. s. n. automobil. II. adj. inv. (despre transporturi, tracțiune) făcut cu un autovehicul; de automobil. (< fr., germ. auto)

acumulatór-aúto s. m. (tehn.) Acumulator pentru autovehicule ◊ „La întreprinderea «Acumulatorul» din Capitală s-a trecut la realizarea unor noi tipuri de acumulatori-auto. Cont. 10 III 62 p. 2 (din acumulator + auto; Fl. Dimitrescu în LL 10/65 p. 232)

auto-móto-cárting s. n., adj. inv. Referitor la automobile, motociclete și carturi ◊ „Automobiliștii băimăreni dispun, de câteva zile, de un club dotat cu material documentar de tehnică auto, turism rutier și sport auto-moto-karting. R.l. 3 III 77 p. 5 (din auto2- + moto- + carting)

betón-aúto s. Material de construcție rezultat din presarea autovehiculelor vechi și amalgamarea cu beton ◊ Beton auto. Sculptorul german G.E. este autorul unui brevet care propune o soluție ingenioasă pentru valorificarea caroseriilor autovehiculelor scoase din uz. Potrivit procedeului său, «epavele» auto sunt presate și apoi se toarnă peste ele beton. Blocurile astfel realizate pot fi folosite la ridicarea digurilor, barajelor și altor construcții similare.” Sc. 14 V 73 p. 4 (din beton + auto)

conducătór-aúto s. m. Persoană care conduce un vehicul ◊ „Pasagerii au suferit vătămări ușoare iar conducătorul auto, rănit ceva mai grav, a fost internat în spital.” Sc. 19 XI 75 p. 2 (din conducător + auto)

parc-(aúto-)școálă s. n. (circ.) Spațiu amenajat pentru a învăța regulile de circulație ◊ „Fundeniul nu va mai fi un parc obișnuit, ci un «parc auto-școală» pentru elevi [...] În foarte scurt timp (2-3 săptămâni) copiii vor putea veni să învețe să conducă, să învețe regulile de circulație.” I.B. 29 X 73 p. 3. ◊ „Ieri, în cartierul Colentina-Fundeni, a fost inaugurat primul parc-școală de circulație pentru elevii din Capitală.” Sc. 29 IV 74 p. 2; v. și I.B. 16 V 72 p. 1; v. și cartodrom (din parc [+ auto] + școală; cf. fr. parc-autos; DMN 1961)

portbagáj-aúto s. n. Portbagaj pentru automobile ◊ „Amatorii de excursii vor găsi corturi, portbagaje-auto etc.” Sc. 7 I 67 p. 2 (din portbagaj + auto)

spălătór-ungătór aúto s. m. Persoană încadrată pentru a spăla și gresa mașinile ◊ „Banca Națională a Republicii Socialiste România [...] încadrează mecanic auto și spălător-ungător auto. R.l. 27 XII 77 p. 4 (din spălător + ungător auto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áuto s. n., adj. invar. (sil. a-u-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁUTO s. v. automobil, mașină.

auto s. v. AUTOMOBIL. MAȘINĂ.

Intrare: auto (s.n.)
  • silabație: a-u-to
substantiv neutru (N999)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auto
plural
  • auto
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural

auto (s.n.)

etimologie: