2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

autoflagelare sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autoflagela] 1 Chinuire fizică aplicată sieși din fanatism religios, pentru a ispăși un păcat Si: autoflagelație (1), automortificare, (rar) autoflagelat1 (1). 2 (Fig) Cauzare de către sine însuși a unor suferințe morale Si: autoflagelație (2), (rar) autoflagelat1 (2). 3 (Fig) Exces de autocritică Si: autobiciuire (2), autoflagelație (3), (rar) autoflagelat1 (3).

AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela.

AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela.

AUTOFLAGELÁRE, autoflagelări, s. f. Acțiunea de a se autoflagela.

AUTOFLAGELÁRE s.f. Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [< autoflagela].

AUTOFLAGELÁRE s. f. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. ◊ obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. (< autoflagela)

autoflagela vr [At: DA ms / P: a-u~ / Pzi: ~lez / E: auto1- + flagela] 1 A se supune unor chinuri fizice, sub imperiul unor credințe mistice. 2 (Fig) A-și cauza suferințe morale. 3 (Fig) A face exces de autocritică Si: a se autobiciui (2).

AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea păcatelor. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagela.

AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagela.

AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Învechit; despre adepții unor secte religioase) A se biciui, a se tortura singur, a se supune de bunăvoie unor torturi fizice inutile, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat.

AUTOFLAGELÁ, autoflagelez, vb. I. Refl. (Despre adepții unor secte religioase) A se tortura singur, a se supune unor torturi fizice, din fanatism religios, socotind că ispășește astfel un păcat. – Din auto1- + flagela.

AUTOFLAGELÁ vb. I. refl. A se supune singur unor chinuri fizice (mai ales sub impulsul unor credințe mistice). [Cf. fr. autoflageller].

AUTOFLAGELÁ vb. refl. a se supune singur unor chinuri fizice sub impulsul unor credințe mistice. (< fr. autoflageller)

A SE AUTOFLAGELÁ mă ~éz intranz. (despre adepții unor secte religioase) A se supune benevol unor torturi fizice pentru ispășirea păcatelor. [Sil. a-u-to-fla-] /<fr. autoflageller


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

autoflageláre (a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelắrii; pl. autoflagelắri

autoflageláre s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelare

!autoflagelá (a se ~) (a-u-to-fla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoflageleáză

autoflagelá vb. (sil. a-u-to-fla-), ind. prez. 1 sg. autoflageléz, 3 sg. și pl. autoflageleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUTOFLAGELÁRE s. v. autoflagelație.

AUTOFLAGELARE s. (BIS.) autoflagelație. (~ unui fanatic.)

Intrare: autoflagelare
autoflagelare substantiv feminin
  • silabație: a-u-to-fla-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • autoflagelare
  • autoflagelarea
plural
  • autoflagelări
  • autoflagelările
genitiv-dativ singular
  • autoflagelări
  • autoflagelării
plural
  • autoflagelări
  • autoflagelărilor
vocativ singular
plural
Intrare: autoflagela
  • silabație: a-u-to-fla-ge-la
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • autoflagela
  • autoflagelare
  • autoflagelat
  • autoflagelatu‑
  • autoflagelând
  • autoflagelându‑
singular plural
  • autoflagelea
  • autoflagelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • autoflagelez
(să)
  • autoflagelez
  • autoflagelam
  • autoflagelai
  • autoflagelasem
a II-a (tu)
  • autoflagelezi
(să)
  • autoflagelezi
  • autoflagelai
  • autoflagelași
  • autoflagelaseși
a III-a (el, ea)
  • autoflagelea
(să)
  • autoflageleze
  • autoflagela
  • autoflagelă
  • autoflagelase
plural I (noi)
  • autoflagelăm
(să)
  • autoflagelăm
  • autoflagelam
  • autoflagelarăm
  • autoflagelaserăm
  • autoflagelasem
a II-a (voi)
  • autoflagelați
(să)
  • autoflagelați
  • autoflagelați
  • autoflagelarăți
  • autoflagelaserăți
  • autoflagelaseți
a III-a (ei, ele)
  • autoflagelea
(să)
  • autoflageleze
  • autoflagelau
  • autoflagela
  • autoflagelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

autoflagelare

  • 1. adesea figurat Acțiunea de a se autoflagela.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: autoflagelație
    • 1.1. Obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp.
      surse: MDN '00

etimologie:

  • vezi autoflagela
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

autoflagela

  • 1. adesea figurat A se biciui singur, a se supune unor torturi fizice pentru răscumpărarea păcatelor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • Auto- + flagela
    surse: DEX '09 DEX '98