11 definiții pentru autoflagelație
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOFLAGELAȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.
AUTOFLAGELAȚIE, autoflagelații, s. f. (Adesea fig.) Autoflagelare. [Pr.: a-u-] – Auto1- + flagelație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autoflagelație sf [At: DA ms / V: (înv) ~iune / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auto1- + flagelație] 1-3 Autoflagelare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOFLAGELAȚIE, autoflagelații, s. f. Autoflagelare. – Din auto1- + flagelație.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTOFLAGELAȚIE s.f. Autoflagelare. [Gen. -iei. / cf. fr. autoflagellation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOFLAGELAȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoflagelațiune sf vz autoflagelație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autoflagelație (desp. a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflagelația (desp. -ți-a), g.-d. art. autoflagelației; pl. autoflagelații, art. autoflagelațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autoflagelație (a-u-to-fla-, -ți-e) s. f., art. autoflagelația (-ți-a), g.-d. art. autoflagelației; pl. autoflagelații, art. autoflagelațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoflagelație s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelație
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui calugăr.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AUTOFLAGELAȚIE s. (BIS.) autoflagelare. (~ unui călugăr.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-u-to-fla-ge-la-ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
autoflagelație, autoflagelațiisubstantiv feminin
- 1. Autoflagelare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: autoflagelare
etimologie:
- Auto- + flagelație DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.