10 definiții pentru autoflagelare
Explicative DEX
AUTOFLAGELARE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela.
AUTOFLAGELARE, autoflagelări, s. f. (Adesea fig.) Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [Pr.: a-u-] – V. autoflagela.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
autoflagelare sf [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~lări / E: autoflagela] 1 Chinuire fizică aplicată sieși din fanatism religios, pentru a ispăși un păcat Si: autoflagelație (1), automortificare, (rar) autoflagelat1 (1). 2 (Fig) Cauzare de către sine însuși a unor suferințe morale Si: autoflagelație (2), (rar) autoflagelat1 (2). 3 (Fig) Exces de autocritică Si: autobiciuire (2), autoflagelație (3), (rar) autoflagelat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOFLAGELARE, autoflagelări, s. f. Acțiunea de a se autoflagela.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTOFLAGELARE s.f. Acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. [< autoflagela].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOFLAGELARE s. f. acțiunea de a se autoflagela; autoflagelație. ◊ obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. (< autoflagela)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
autoflagelare (desp. a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelării; pl. autoflagelări corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
autoflagelare (a-u-to-fla-) s. f., g.-d. art. autoflagelării; pl. autoflagelări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autoflagelare s. f. (sil. a-u-to-fla-) → flagelare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
AUTOFLAGELARE s. v. autoflagelație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AUTOFLAGELARE s. (BIS.) autoflagelație. (~ unui fanatic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: a-u-to-fla-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autoflagelare, autoflagelărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se autoflagela. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: autoflagelație
- 1.1. Obținerea excitației (satisfacției) sexuale prin biciuirea propriului corp. MDN '00
-
etimologie:
- autoflagela DEX '09 DEX '98 DN