13 intrări

50 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aúrea av vz aiurea

AIÚRE adv. v. aiurea.

AIÚREA adv., adj. 1. Adv. în alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj., fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.

AURÍ auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

aiérlea[1] av vz aiurea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aíre[1] av vz aiurea

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

aiurea [At: CORESI, EV. IV/12 / V: ~re, ~ri, aurea / E: lat aliubi + -re + a] 1 av În alt loc, nedeterminat. 2 av (Îlav) Într-~[1] Fără țintă. 3 av La întâmplare. 4 av (Fam; îe) A vorbi ~ A vorbi fără rost. 5 i (Fam) Nu este adevărat. 6 a (Fam) Zăpăcit. 7 av (Înv; îe) A călca într-~ A nu fi fidel. 8 av (Fam; îe) ~-n tramvai Fără sens. 9 av (Fam; îae) Fără țintă. 10 av (Fam; pex; îae) Greșit. corectată

  1. Într~Într-~ Ladislau Strifler

aurí2 [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4 vt (Îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (În basme) A se transforma în aur (1).

într-aiurea av [At: DA ms / E: întru + aiurea] Aiurea (2).

AIÚREA adv., adj. 1. Adv. În alt loc, în altă parte; undeva, altundeva. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost, a bâigui. ◊ (Cu valoare de interj. fam.) Aiurea! N-ai dreptate. 2. Adj. (Fam.) Zăpăcit, aiurit, cu capu-n nori. [Pr.: a-iu-.Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AIÚREA adv.. (Uneori în opoziție cu aici) În alt loc, în altă parte; undeva, departe. Eu cred c-a obosii pădurea, Căci ziua-ntreag-a tot cîntat Și tace-acum gîndind aiurea. COȘBUC, P. II 50. Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea! EMINESCU, O. I 102. (Precedat de prepoziții, cu sensul determinat de acestea) De aiurea = din alt loc, din altă parte. Pe aiurea = prin alte locuri, pe altundeva. Aș fi foarte mulțumită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318. De pe aiurea = de prin alte locuri, de prin alte părți. Într-aiurea = a) (cu sens local) fără țintă. V. razna; b) (cu sens modal) la întîmplare, cu gîndul departe. Răsfoiam o carte într-aiurea.Ghiță Botgros e cu chef, dar nu se cumpănește, nici nu vorbește într-aiurea... SADOVEANU, O. I 74. ◊ Expr. A vorbi aiurea (sau într-aiurea) = a vorbi fără rost, a spune absurdități. (Fig.) Printre spice [vîntul] șoptește. Vorbind aiurea și-alintat. COȘBUC, P. I 88. (Familiar) A călca într-aiurea = a se abate de la calea dreaptă, a avea purtări rele. Iubești pe alta... – Ai nebunit? – Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea! ALECSANDRI, T. 1017. ◊ (Cu valoare de interjecție, familiar) Vom săvîrși masacre, domnule colonel? Destul se masacrează populația civilă... – Aiurea! Asta nu-i în dreptul d-tale de judecată. CAMILAR, N. I 151. ♦ (Adjectival, familiar) Zăpăcit, aiurit. E cam aiurea. – Variantă: aiúre (ALECSANDRI, T. 111, KOGĂLNICEANU, S. 203) adv.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. ◊ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4 ◊ Refl. Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.

AIÚREA adv. În alt loc, în altă parte; undeva, departe. ◊ Într-aiurea = fără țintă; la întîmplare. ◊ Expr. A vorbi aiurea = a vorbi fără rost. ◊ (Cu valoare de interjecție, fam.) Aiurea! N-ai dreptate. ♦ (Adjectival) Zăpăcit. [Var.: aiúre adv.] – Lat. aliubi + re + a.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.

AIÚREA adv. 1) Altfel decât trebuie; anapoda. 2) și adjectival Contrar regulilor moralei; rău; anapoda. [Sil. a-iu-rea] /<lat. aliubi + re + a

A SE AURÍ mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur

A AURÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur

aiurea adv. 1. în alt loc; fig. cu gândul aiurea, distrat; 2. într’aiurea, fără șir, ca un nebun; vorbește într’aiurea, delirează, buiguește. [Lat. *ALIUBI, aiu-(re), cu un sufix amplificativ].

aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privirea-i s’aurește unda lină din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].

aĭúrea adv. (lat. aliorsum, a. î., de unde și fr. ailleurs. V. nicăĭurea și pururea). Trans. Mold. În altă parte, în alt loc: s’a dus aĭurea, doarme aĭurea. A fi cu gîndu aĭurea, a fi distrat. A vorbi într’aĭurea, a aĭura, a abera, a delira. – Vechĭ și aĭurele(a), aĭurile(a).

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

auri (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, imperf. 3 sg. aurea; conj. prez. 3 să aurească

aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIÚREA adv., adj., interj. 1. adv. altundeva, (Ban. și Transilv.) ainde, aindine. (A plecat ~.) 2. adv. v. anapoda. 3. adv. v. alandala. 4. adj. v. smintit. 5. interj. (fam.) sanchi!, (arg.) zexe! ( – Să faci așa cum ți-am spus! – ~!)

AURÍ vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)

AIUREA adv., adj., interj. 1. adv. altundeva, (Ban. și Transilv.) ainde, aindine. (A plecat ~.) 2. adv. anapoda, prost, rău, (fam.) brambura. (Treburile mergeau ~. ) 3. adv. alandala, anapoda, (fam.) brambura. (Lucrurile erau puse ~.) 4. adj. aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!) 5. interj. (fam.) sanchi!, (arg.) zexe! (-Să faci așa cum ți-am spus! – ~!)

AURI vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aiúrea, adv.1. În altă parte, undeva. – 2. Cu capul în nori, în mod inconștient. – Var. aiuri, aiure.Mr. (n)al’iurea, megl. l’urea, istr. (a)l’ure. Compunere ale cărei elemente nu sînt complet clare. Prima parte trebuie să fie ălῑbῑ „în altă parte”, pentru rezultatul căreia cf. iu. A doua parte este mai dificil de explicat. Plecînd de la analogia cu ubivis „oriunde vrei”, se poate presupune că este vorba de forma vulg. a lui vis, adică *volet (Bourciez 79) redus datorită folosirii sale enclitice (cf. pronunțarea actuală a acestui vb. în rom.: (v)om, (v)eți, (v)or). În orice caz, grupul final -re fie că reprezintă lat. *(vo)let fie că are altă origine, apare în mai multe formațiuni adv. rom., cf. altminteri, pretutindeni (< pretutindere), oare. Pentru rom. s-ar putea explica formarea lui aiurea și pe baza lui *ubi volet, construcție cu totul paralelă cu ubivis; însă formele dialectale presupun prezența lui alibi. În mod normal, explicațiile anterioare pleacă de la aliubi (Crețu 305; Candrea-Dens., 29; REW 347; Drăganu, Dacor., IX, 265) și de la corespondența sau analogia cu fr. ailleurs, v. sp. alubre, port., gal. alhur. Este posibil, totuși, să fie întîmplătoare coincidența între aceste limbi și rom., căci forma *aliore care se postulează în cazul acestor limbi (REW 347; Gamillscheg 21) nu ar putea da rezultatul rom. Dificultatea cea mai mare este la -re care s-a încercat explicată prin lat. libet, puțin probabil. Cipariu, Gram., 364, urmat de Scriban, pleacă de la lat. aliorsum, care pare și mai dificil. Popescu-Ciocănel derivă vb. aiuri de la tc. hayir „stupefiat”. Der. aiura (var. aiuri), vb. (a delira); aiureală, s. f. (delir, extravaganță; Arg., somn, acțiunea de a dormi); aiurit, s. m. (fam., nebun, prost); aiuritor, adj. (delirant). Pentru specializarea sensurilor lui aiura, față de aiuri, cf. Iordan, BF, II, 63.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Crepis aurea (L.) Cass. Specie care înflorește vara. Flori portocalii pînă la roșii-maronii, sepale verzi-negricioase, lanceolate, cu peri lungi, aspri. Papus alb, mai scurt decît fructul (muchiat). Frunzele de la baza tulpinii sînt așezate în rozetă, lanceolate, dentate, glabre. Tulpina (10-20 cm înălțime) fără frunze, erectă, cu un singur capitul, glabră.

Crocosmia aurea Planch. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori aurii sau galbene, așezate pe 2 rînduri, într-o paniculă îndepărtată, fără pedunculi, în vîrful tulpinii de cca 65 cm înălțime, cu 2 muchii, înfrunzită la bază. Frunze, așezate în 2 rînduri, liniar-lanceolate, mai scurte decît tulpina, dungate, la mijloc cu o nervură. Bulb sferic.

Greenovia aurea Webb et Berth. Specie care înflorește primăvara. Flori galbene-aurii, cîte cca 30 în inflorescență, pe un peduncul înalt de cca 40 cm, glandulos-pubescent, înfrunzit. Frunze dispuse în rozete de cca 20 cm diametru, spre centru erecte, cuneiforme sau spatulate, gri-verzi, cu marginea îngroșată, străvezie.

Latania aurea Duncan (syn. Latania verschaffeltii Lem.). Specie cu frunze rotunde, dispuse în formă de evantai, adînc-divizate, verzi-albăstrui, pețioli lungi, oranj ca și nervurile.

Lobivia aurea (Britt. et Rose) Bckbg. Specie cu flori galbene-citron, cu lungimea de cca 8,5 cm. Cactus globulos, cu 14-15 coaste. Spini centrali, 4, și cca 8 marginali, mai puțin viguroși decît primii.

Lycoris aurea (L’Herit.) Herb. (syn. Amaryllis aurea L’Herit.; Nerine aurea Bury.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene-stacojii, fără parfum, dispuse, 5-10, pe un peduncul înalt de cca 45 cm. Frunze (cca 2 cm lățime) bleu-verzi, enziforme, apar după înflorire. Bulb rotund, 6 cm diametru.

Musschia aurea Dumort. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori (caliciul auriu) galbene, în paniculă rară. Frunze alungit-eliptice sau lanceolate, dentate. Plantă erbacee cu tulpină scurtă.

Phyllostachys aurea Carr. Specie originară din China și Japonia. Frunze liniare, lungi de cca 15 cm și late de 1,5-2,5 cm, vîrf lung, ascuțit, fin-dentate, pe partea inferioară glauce, glabre pe cea superioară, verzi-închis. Planta, în patrie, are cca 6 m înălțime, în tinerețe, verde-deschis, la maturitate galbenă-pai.

Spathoglottis aurea Lindl. Specie care înflorește primăvara. Florile cu diametrul de 7 cm (petalele exterioare galbene-deschis cu dungi portocalii pe partea inferioară, cele interioare galbene-deschis, labei cu lobii centrali înguști, galbeni-deschis cu pete roșii la baza, lobul mijlociu cărnos, liniar, galben-deschis cu pete roșii), dispuse, pînă la 10, pe un peduncul erect. Bulbi mici, purtînd frunze îngust-lanceolate, pînă la 65 cm lungime și pedunculul floral.

Waitzia aurea Steetz (syn. W. grandiflora Thomps.). Specie care înflorește în iun.- sept. Flori galbene, în capitule înconjurate de un involucru cu foliolele exterioare sesile, rigide, mai lungi decît florile, cele interioare pețiolate, reunite în corimb. Frunze liniar-lanceolate. Plantă pînă la 65 cm înălțime, anuală. Perii papusului penați.

Zephyranthes aurea Bak. Specie care înflorește iarna. Flori (tub floral infundibuliform, marginea corolei erectă), galbene-intens.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o arde aiurea expr. (adol.) a vorbi mult și fără rost

a vorbi aiurea-n tramvai / ca să nu adoarmă expr. a spune lucruri fără sens; a face afirmații nefondate.

Intrare: aiurea
aiurea adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aiurea
aiure adverb
adverb (I8)
  • aiure
aiuri2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aiuri
aurea1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • aurea
aierlea adverb
adverb (I8)
  • aierlea
aire adverb
adverb (I8)
  • aire
Intrare: auri (vb.)
  • silabație: a-u-ri info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • auri
  • aurire
  • aurit
  • auritu‑
  • aurind
  • aurindu‑
singular plural
  • aurește
  • auriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • auresc
(să)
  • auresc
  • auream
  • aurii
  • aurisem
a II-a (tu)
  • aurești
(să)
  • aurești
  • aureai
  • auriși
  • auriseși
a III-a (el, ea)
  • aurește
(să)
  • aurească
  • aurea
  • auri
  • aurise
plural I (noi)
  • aurim
(să)
  • aurim
  • auream
  • aurirăm
  • auriserăm
  • aurisem
a II-a (voi)
  • auriți
(să)
  • auriți
  • aureați
  • aurirăți
  • auriserăți
  • auriseți
a III-a (ei, ele)
  • auresc
(să)
  • aurească
  • aureau
  • auri
  • auriseră
Intrare: Crepis aurea
compus
  • Crepis aurea
Intrare: Crocosmia aurea
Crocosmia aurea park  nomenclatura binară
compus
  • Crocosmia aurea
Intrare: Greenovia aurea
Greenovia aurea park  nomenclatura binară
compus
  • Greenovia aurea
Intrare: Latania aurea
compus
  • Latania aurea
Intrare: Lobivia aurea
compus
  • Lobivia aurea
Intrare: Lycoris aurea
compus
  • Lycoris aurea
Intrare: Musschia aurea
compus
  • Musschia aurea
Intrare: Phyllostachys aurea
Phyllostachys aurea park  nomenclatura binară
compus
  • Phyllostachys aurea
Intrare: Spathoglottis aurea
Spathoglottis aurea park  nomenclatura binară
compus
  • Spathoglottis aurea
Intrare: Waitzia aurea
compus
  • Waitzia aurea
Intrare: Zephyranthes aurea
Zephyranthes aurea park  nomenclatura binară
compus
  • Zephyranthes aurea
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiureaadverb

  • 1. În alt loc, în altă parte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Eu cred c-a obosit pădurea, Căci ziua-ntreag-a tot cîntat Și tace-acum gîndind aiurea. COȘBUC, P. II 50. DLRLC
    • format_quote Danțul, muzica, pădurea, Pe acestea le-ndrăgii, Nu chiliile pustii Unde plîngi, gîndind aiurea! EMINESCU, O. I 102. DLRLC
    • 1.1. familiar interjecție Nu este adevărat. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Aiurea! N-ai dreptate. DEX '09
      • format_quote Vom săvîrși masacre, domnule colonel? Destul se masacrează populația civilă... – Aiurea! Asta nu-i în dreptul d-tale de judecată. CAMILAR, N. I 151. DLRLC
    • 1.2. De aiurea = din alt loc, din altă parte. DLRLC
    • 1.3. Pe aiurea = prin alte locuri, pe altundeva. DLRLC
      • format_quote Aș fi foarte mulțumită dac-aș obține și pe aiurea un rezultat atît de bun. ALECSANDRI, T. 1318. DLRLC
    • 1.4. De pe aiurea = de prin alte locuri, de prin alte părți. DLRLC
    • 1.5. Într-aiurea = fără țintă; la întâmplare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Răsfoiam o carte într-aiurea. DLRLC
      • format_quote Ghiță Botgros e cu chef, dar nu se cumpănește, nici nu vorbește într-aiurea... SADOVEANU, O. I 74. DLRLC
    • chat_bubble A vorbi aiurea = a vorbi fără rost. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bâigui
      • format_quote figurat Printre spice [vântul] șoptește. Vorbind aiurea și-alintat. DLRLC
    • chat_bubble familiar A călca într-aiurea = a se abate de la calea dreaptă, a avea purtări rele; a nu fi fidel. MDA2 DLRLC
      • format_quote Iubești pe alta... – Ai nebunit? – Te-am înțeles eu de mult că-mi calci într-aiurea! ALECSANDRI, T. 1017. DLRLC
    • chat_bubble familiar Aiurea-n tramvai = fără sens. MDA2
  • 2. La întâmplare. MDA2
  • 3. (și) adjectival invariabil familiar Cu capu-n nori. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E cam aiurea. DLRLC
etimologie:

auri, aurescverb

  • 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. DLRLC
    • 1.1. figurat A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: polei
      • format_quote Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. DLRLC
      • format_quote Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. DLRLC
      • format_quote Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
      • format_quote reflexiv Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. DLRLC
  • 2. reflexiv în basme A se preface în aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îndată i se auri lîna [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
etimologie:
  • aur DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.