airlea, (airea, aire, aerlea, airilea), adv. (reg.) Altundeva, într-un alt loc, în altă parte, aiurea: „Nimeni nu o poate fura, să o ducă aire...” (însemnare din 1784 pe o carte bisericească, după Dariu Pop, 1938: 46); „... apoi diavolul se ducea în altă parte, pân' păduri, airlea” (Bilțiu, 1999: 387). ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. airea. – Cf. aiurea.