3 intrări

4 definiții

aulmá [At: DOSOFTEI, V. S. 81 / Pzi: aulm / E: a2 + ulma] (Rar) 1 vt A da de urma (cuiva) Si: a adulmeca, a mirosi. 2 vi (Fig) A presimți.

AULMA vb. (Mold.) A adulmeca, a mirosi, a da de urma cuiva. Aulmîndu miros minunat, se miră. DOSOFTEI, VS. Și venind svîntul la peșteră spre noi, ne aulmă de departe. DOSOFTEI, VS. ♦︎ Fig. A simți din vreme, a presimți, a intui. Svîntul aulmîndu cu sufletul, știu de tot. DOSOFTEI, VS. Etimologie: pref. a- + ulma. Cf. amirosi, apuți, nădăi.

aulmá, aulm (aulméz), vb. I (înv.) a adulmeca, a amirosi, a simți

Intrare: aulma (1 aulm)
aulma (1 aulm) verb grupa I conjugarea I
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aulma aulmare aulmat aulmând singular plural
aulmă aulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aulm (să) aulm aulmam aulmai aulmasem
a II-a (tu) aulmi (să) aulmi aulmai aulmași aulmaseși
a III-a (el, ea) aulmă (să) aulme aulma aulmă aulmase
plural I (noi) aulmăm (să) aulmăm aulmam aulmarăm aulmaserăm, aulmasem*
a II-a (voi) aulmați (să) aulmați aulmați aulmarăți aulmaserăți, aulmaseți*
a III-a (ei, ele) aulmă (să) aulme aulmau aulma aulmaseră
Intrare: aulma (1 aulmez)
aulma (1 aulmez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aulma aulmare aulmat aulmând singular plural
aulmea aulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aulmez (să) aulmez aulmam aulmai aulmasem
a II-a (tu) aulmezi (să) aulmezi aulmai aulmași aulmaseși
a III-a (el, ea) aulmea (să) aulmeze aulma aulmă aulmase
plural I (noi) aulmăm (să) aulmăm aulmam aulmarăm aulmaserăm, aulmasem*
a II-a (voi) aulmați (să) aulmați aulmați aulmarăți aulmaserăți, aulmaseți*
a III-a (ei, ele) aulmea (să) aulmeze aulmau aulma aulmaseră
Intrare: aulma
aulma
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)