3 definiții pentru aulma (1 aulm)
aulmá [At: DOSOFTEI, V. S. 81 / Pzi: aulm / E: a2 + ulma] (Rar) 1 vt A da de urma (cuiva) Si: a adulmeca, a mirosi. 2 vi (Fig) A presimți.
aulmá, aulm (aulméz), vb. I (înv.) a adulmeca, a amirosi, a simți
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aúlm, V. adulmec.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: aulma (1 aulm)
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) aulma | aulmare | aulmat | aulmând | singular | plural | ||
aulmă | aulmați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aulm | (să) aulm | aulmam | aulmai | aulmasem | |
a II-a (tu) | aulmi | (să) aulmi | aulmai | aulmași | aulmaseși | ||
a III-a (el, ea) | aulmă | (să) aulme | aulma | aulmă | aulmase | ||
plural | I (noi) | aulmăm | (să) aulmăm | aulmam | aulmarăm | aulmaserăm, aulmasem* | |
a II-a (voi) | aulmați | (să) aulmați | aulmați | aulmarăți | aulmaserăți, aulmaseți* | ||
a III-a (ei, ele) | aulmă | (să) aulme | aulmau | aulmară | aulmaseră |
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)