O definiție pentru aulma (1 aulmez)

aulmá, aulm (aulméz), vb. I (înv.) a adulmeca, a amirosi, a simți

Intrare: aulma (1 aulmez)
aulma (1 aulmez) verb grupa I conjugarea a II-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aulma aulmare aulmat aulmând singular plural
aulmea aulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aulmez (să) aulmez aulmam aulmai aulmasem
a II-a (tu) aulmezi (să) aulmezi aulmai aulmași aulmaseși
a III-a (el, ea) aulmea (să) aulmeze aulma aulmă aulmase
plural I (noi) aulmăm (să) aulmăm aulmam aulmarăm aulmaserăm, aulmasem*
a II-a (voi) aulmați (să) aulmați aulmați aulmarăți aulmaserăți, aulmaseți*
a III-a (ei, ele) aulmea (să) aulmeze aulmau aulma aulmaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)