O definiție pentru aulma (1 aulmez)

aulmá, aulm (aulméz), vb. I (înv.) a adulmeca, a amirosi, a simți

Intrare: aulma (1 aulmez)
aulma (1 aulmez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aulma
  • aulmare
  • aulmat
  • aulmatu‑
  • aulmând
  • aulmându‑
singular plural
  • aulmea
  • aulmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aulmez
(să)
  • aulmez
  • aulmam
  • aulmai
  • aulmasem
a II-a (tu)
  • aulmezi
(să)
  • aulmezi
  • aulmai
  • aulmași
  • aulmaseși
a III-a (el, ea)
  • aulmea
(să)
  • aulmeze
  • aulma
  • aulmă
  • aulmase
plural I (noi)
  • aulmăm
(să)
  • aulmăm
  • aulmam
  • aulmarăm
  • aulmaserăm
  • aulmasem
a II-a (voi)
  • aulmați
(să)
  • aulmați
  • aulmați
  • aulmarăți
  • aulmaserăți
  • aulmaseți
a III-a (ei, ele)
  • aulmea
(să)
  • aulmeze
  • aulmau
  • aulma
  • aulmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)