10 definiții pentru aulic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aúlic, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 84 / P: a-u~ / A și: (înv) aulic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat aulicus] 1 a De curtea domnească sau împărătească. 2 a De la curtea domnească sau împărătească. 3 a Al curții împărătești sau domnești. 4 a De divanul domnesc. 5-6 sn, a (Șîs Consiliu ~) Tribunalul suprem în vechiul imperiu germanic. 7 a (Îs) Consilier ~ Consilier al curții imperiale.

AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

AÚLIC, -Ă, aulici, -ce, adj. Care aparține curții unui suveran, privitor la curtea unui suveran. – Din lat. aulicus, fr. aulique.

AÚLIC s.n. Tribunal suprem în vechiul imperiu german. [Pron. a-u-. / < lat. aulicus].

AÚLIC1 s. n. tribunal suprem al vechiului Imperiu German. (< lat. aulicus)

AÚLIC2, -Ă adj. de curte; rafinat, elegant. ♦ consiliu ~ = tribunal suprem în Imperiul Romano-German; consilier ~ – sfetnic la curtea Habsburgilor. (< fr. aulique, lat. aulicus)

AÚLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de curtea unui suveran; de la curtea unui suveran. /<lat. aulicus

aulic a. consilier aulic, titlu onorific al înalților funcționari și al profesorilor de Universitate (în Austria).

*aúlic, -ă adj. (vgr. aulikós). Al curțiĭ suverane. Consilier aulic (în vechea Germanie și Austrie), titlu de mare distincțiune acordat înalților funcționarĭ și profesorilor. – Maĭ corect ar fi áŭlic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aúlic adj. m., pl. aúlici; f. aúlică, pl. aúlice

aúlic adj. m., pl. aúlici; f. sg. aúlică, pl. aúlice

Intrare: aulic
aulic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aulic
  • aulicul
  • aulicu‑
  • aulică
  • aulica
plural
  • aulici
  • aulicii
  • aulice
  • aulicele
genitiv-dativ singular
  • aulic
  • aulicului
  • aulice
  • aulicei
plural
  • aulici
  • aulicilor
  • aulice
  • aulicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)