aulic, ~ă [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 84 / P: a-u~ / A și: (înv) aulic / Pl: ~ici, ~ice / E: lat aulicus] 1 a De curtea domnească sau împărătească. 2 a De la curtea domnească sau împărătească. 3 a Al curții împărătești sau domnești. 4 a De divanul domnesc. 5-6 sn, a (Șîs Consiliu ~) Tribunalul suprem în vechiul imperiu germanic. 7 a (Îs) Consilier ~ Consilier al curții imperiale.