4 intrări

Articole pe această temă:

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auditór2, ~oáre smf, a [At: ULIERU, C. 52 / Pl: ~i, ~oare / E: fr auditeur] 1-6 Audient (1-6). 7-8 (Persoană) care ascultă un post de radio. 9-10 (Persoană) care ascultă înregistrări audio.

auditór1 sm [At: N. COSTIN, ap. LET II, 73 / Pl: ~i / E: pn auditor, ger Auditor] (Înv) Judecător militar.

AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit. – Din engl. auditor.

AUDITÓR1, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. ♦ (Lingv.) Receptor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor.

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător, auzitor. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditeur, lat. auditor, -oris.

AUDITÓR2, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care asistă la un curs, la o conferință, la un concert; ascultător. Profesorul trebuie să vorbească în așa fel, încît să fie înțeles de auditori. – Pronunțat: a-u-.

AUDITÓR1 s. n. v. auditoriu.

AUDITÓR, -OÁRE, auditori, -oare, s. m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință, un concert; ascultător. [Pr.: a-u-] – Fr. auditeur (lat. lit. auditor, -oris).

AUDITÓR, -OÁRE s.m. și f., adj. (Cel) care ascultă un curs, o conferință etc.; ascultător. [Cf. fr. auditeur, lat. auditor].

AUDITÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător. (< fr. auditeur, lat. auditor)

auditór s. m. ◊ „Există auditori interni, angajați ai unor mari organizații (bănci, societăți transnaționale) și auditori externi, care fac parte din firme specializate de profil. Aceștia pot fi inspectori financiari, experți judiciari, avocați, profesori, informaticieni, care exercită adesea aceste activități de audit în paralel cu alte activități, cum ar fi auditul financiar, elaborarea de proiecte directoare, consultanță în organizare, realizarea de aplicații, formare etc.” PC World Romania 6/95 p. 48 (din engl. auditor)

AUDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care ascultă un curs, o conferință; un concert; ascultător. [Sil. a-u-] /<fr. auditoire

auditor m. cel ce ascultă o cuvântare sau o prelegere.

*auditór, -oáre s. (lat. auditor). Care aude (ascultă) un discurs orĭ un curs: auditoriĭ unuĭ profesor.

auditóriu1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 341 / Pl: ~ii / E: fr auditoire, lat auditorium] 1 Totalitatea ascultătorilor unei conferințe, unui curs etc. Si: asistență, public. 2 Totalitatea ascultătorilor la un concert. 3 (Fig) Totalitatea cititorilor unui scriitor. 4 Sală mai mare în care se adună auditorii (1) unei conferințe. 5 Sală de prelegeri la universitate. 6 (Spc) Sală pentru audiții muzicale sau teatrale. 7 (Spc) Sală pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Din fr. auditoire, lat. auditorium.

AUDITÓRIU2, auditorii, s. n. Sală de cursuri la o școală, în special la o universitate sau la alt institut de învățămînt superior. – Pronunțat: a-u-.

AUDITÓRIU1 s. n. Totalitatea persoanelor care ascultă o conferință, urmăresc un spectacol etc.; asistență, public. Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341. (În forma auditor) Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126. – Pronunțat: a-u-.- Variantă: auditór s. n.

AUDITÓRIU, (2) auditorii, s. n. 1. Totalitatea auditorilor; asistență. 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior). [Pr.: a-u-] – Fr. auditoire (lat. lit. auditorium).

AUDITÓRIU2 s.n. Sală pentru audiții muzicale sau teatrale, pentru emisiuni radiofonice sau înregistrări cinematografice. [Pron. -riu. / < fr., lat. auditorium].

arată toate definițiile

Intrare: auditor (adj.)
auditor1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-u-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
  • auditoare
  • auditoarea
plural
  • auditori
  • auditorii
  • auditoare
  • auditoarele
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
  • auditoare
  • auditoarei
plural
  • auditori
  • auditorilor
  • auditoare
  • auditoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: auditor (s.m., ascultă)
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
plural
  • auditori
  • auditorii
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
plural
  • auditori
  • auditorilor
vocativ singular
  • auditorule
plural
  • auditorilor
Intrare: auditor (s.m., audit)
  • silabație: a-u-
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
plural
  • auditori
  • auditorii
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
plural
  • auditori
  • auditorilor
vocativ singular
  • auditorule
plural
  • auditorilor
Intrare: auditoriu
auditoriu substantiv neutru
  • silabație: a-u-
  • pronunție: auditorĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditoriu
  • auditoriul
  • auditoriu‑
plural
  • auditorii
  • auditoriile
genitiv-dativ singular
  • auditoriu
  • auditoriului
plural
  • auditorii
  • auditoriilor
vocativ singular
plural
auditor3 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-u-
substantiv neutru (N27)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auditor
  • auditorul
  • auditoru‑
plural
  • auditorii
  • auditoriile
genitiv-dativ singular
  • auditor
  • auditorului
plural
  • auditorii
  • auditoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auditoriu auditor

  • 1. (numai) singular Totalitatea auditorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: asistență public 2 exemple
    exemple
    • Cu toată indulgența auditoriului, trupa de amatori făcu un mare fiasco. NEGRUZZI, S. I 341.
      surse: DLRLC
    • Alexandrescu înveselea auditorul cu cîte-o elegie, o satiră sau o fabulă. GHICA, S. A. 126.
      surse: DLRLC
  • 2. Sală de cursuri într-o școală (de grad superior).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

auditor, -oare (ascultă) auditoare auditor (2)

etimologie:

auditor, -oare (audit) auditoare auditor

  • 1. Persoană fizică sau juridică având responsabilitatea unui audit.
    surse: DEX '09

etimologie: