6 definiții pentru auzitor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

auzitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2121/ P: a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: auzi + -tor] 1 a (Îvr) Care aude (1). 2 a (Îvr) Care poate auzi (1). 3 a Care înțelege sensul vorbirii. 4-5 smf, a (Persoană) care ascultă. 6 a (Îvr) Care este sensibil la impresii din exterior. 7 a (Îvr) Care recunoaște sursa sunetelor. 8-9 smf, a (Persoană) care află o veste. 10 a Care poate analiza corect calitatea și valoarea sunetelor muzicale. 11 a (D. divinitate) Care îndeplinește dorințele.

AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.

AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.

AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUZITÓR s. v. ascultător, auditor.

auzitor s. v. ASCULTĂTOR. AUDITOR.

Intrare: auzitor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auzitor
  • auzitorul
  • auzitoru‑
plural
  • auzitori
  • auzitorii
genitiv-dativ singular
  • auzitor
  • auzitorului
plural
  • auzitori
  • auzitorilor
vocativ singular
  • auzitorule
plural
  • auzitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

auzitor, -oare auzitoare auzitor (2)

etimologie:

  • Auzi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09