2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

audiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: audia] 1 (Jur) Luare a depoziției unui martor Si: (rar) audiat1 (1). 2 Asistare la o conferință Si: (rar) audiat1 (2). 3 Participare la lecții într-o școală sau instituție de învățământ superior Si: (rar) audiat1 (3). 4 Urmărire a unor emisiuni la un post de radio Si: (rar) audiat1 (4). 5 Ascultare a unor înregistrări audio Si: (rar) audiat1 (5).

AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia și rezultatul ei. [Pr.: a-u-di-e-] – V. audia.

AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. [Pr.: a-u-di-e-] – V. audia.

AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. 1. Luare a depoziției unui martor. 2. Ascultare a unui curs sau a unui șir de prelegeri. – Pronunțat: a-u-di-e-.

AUDIÉRE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. [Pr.: a-u-di-e-]

AUDIÉRE s.f. Acțiunea de a audia și rezultatul ei; (spec.) ascultarea martorilor într-un proces juridic. [Pron. a-u-di-e-.] < audia.

audia vt [At: DN3 / Pzi: ~iéz / E: drr audiență, auditor] 1 (Jur) A lua depoziția unui martor. 2 A asista la o conferință. 3 A participa la lecții într-o școală (sau la cursuri universitare). 4 A face parte din publicul unui concert. 5 A asculta emisiuni la un post de radio. 6 A asculta înregistrări sonore.

AUDIÁ, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A asculta depoziția unui martor. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc. [Pr.: a-u-di-a] – Din audiență, auditor, audiție etc.

AUDIÁ, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Jur.) A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc. [Pr.: a-u-di-a] – Din audiență, auditor, audiție etc.

AUDIÁ, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane chemate în fața justiției) A supune unui interogatoriu, a înregistra declarațiile făcute. Judecătorul a audiat pe martorii apărării. 2. A asculta, a frecventa un șir de lecții (sau prelegeri). 3. Cursurile sînt audiate regulat de studenți. ◊ A asculta înregistrări muzicale (făcute pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). – Pronunțat: a-u-di-a.

AUDIÁ, audiez, vb. I. Tranz. 1. A supune unui interogatoriu. 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale. [Pr.: a-u-di-a] – Lat. lit. audire.

AUDIÁ vb. I. tr. 1. A asculta depoziția unui martor, a supune unui interogatoriu. 2. A asculta un curs, o conferință, un șir de prelegeri etc. ♦ A asculta muzică (de obicei înregistrată pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). [Pron. a-u-di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < audiență, auditor, după lat. audire].

AUDIÁ vb. tr. 1. a asculta pe inculpat, pe martor sau oricare altă parte într-un proces. 2. a asculta un curs, o conferință. ◊ a asculta muzică (înregistrată). (< lat. audire)

A AUDIÁ ~éz tranz. 1) jur. (martori) A asculta în vederea soluționării unui proces. 2) (cursuri, prelegeri, înregistrări muzicale) A urmări cu atenție. [Sil. a-u-dia] /Din audiență

*audiéz v. tr. (d. lat. audire, a auzi). Aud, ascult, asist la: audiez un curs la universitate (Barb. ca și radiez 2. Corect se zice aud, ascult orĭ asist).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

audiére (a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. audiérii; pl. audiéri

audiére s. f. (sil. a-u-di-e-), g.-d. art. audiérii; pl. audiéri

audiá (a ~) (a-u-di-a) vb., ind. prez. 3 audiáză, 1 pl. audiém (-di-em); conj. prez. 3 să audiéze; ger. audiínd (-di-ind)

audiá vb. (sil. a-u-di-a), ind. prez. 1 sg. audiéz, 3 sg. și pl. audiáză, 1 pl. audiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. audiéze; ger. audiínd (sil. -di-ind)

audia (a-u, i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. audiază, 1 pl. audiem, ger. audiind)

arată toate definițiile

Intrare: audiere
  • silabație: a-u-di-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • audiere
  • audierea
plural
  • audieri
  • audierile
genitiv-dativ singular
  • audieri
  • audierii
plural
  • audieri
  • audierilor
vocativ singular
plural
Intrare: audia
  • silabație: a-u-di-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • audia
  • audiere
  • audiat
  • audiatu‑
  • audiind
  • audiindu‑
singular plural
  • audia
  • audiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • audiez
(să)
  • audiez
  • audiam
  • audiai
  • audiasem
a II-a (tu)
  • audiezi
(să)
  • audiezi
  • audiai
  • audiași
  • audiaseși
a III-a (el, ea)
  • audia
(să)
  • audieze
  • audia
  • audie
  • audiase
plural I (noi)
  • audiem
(să)
  • audiem
  • audiam
  • audiarăm
  • audiaserăm
  • audiasem
a II-a (voi)
  • audiați
(să)
  • audiați
  • audiați
  • audiarăți
  • audiaserăți
  • audiaseți
a III-a (ei, ele)
  • audia
(să)
  • audieze
  • audiau
  • audia
  • audiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

audiere

  • 1. Acțiunea de a audia și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. Luare a depoziției unui martor.
      surse: DLRLC DN
    • 1.2. Ascultare a unui curs sau a unui șir de prelegeri.
      surse: DLRLC sinonime: ascultare

etimologie:

  • vezi audia
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

audia

  • 1. științe juridice A asculta depoziția unui martor.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: asculta un exemplu
    exemple
    • Judecătorul a audiat pe martorii apărării.
      surse: DLRLC
  • 2. A asculta un șir de lecții, de prelegeri, de înregistrări muzicale etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: asculta urmări un exemplu
    exemple
    • Cursurile sunt audiate regulat de studenți.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • audiență, auditor, audiție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN