AUDIA, audiez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane chemate în fața justiției) A supune unui interogatoriu, a înregistra declarațiile făcute. Judecătorul a audiat pe martorii apărării. 2. A asculta, a frecventa un șir de lecții (sau prelegeri). 3. Cursurile sînt audiate regulat de studenți. ◊ A asculta înregistrări muzicale (făcute pe discuri, pe bandă de magnetofon etc.). – Pronunțat: a-u-di-a.