AUDIERE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia și rezultatul ei. [Pr.: a-u-di-e-] – V. audia.

audiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: audia] 1 (Jur) Luare a depoziției unui martor Si: (rar) audiat¹ (1). 2 Asistare la o conferință Si: (rar) audiat¹ (2). 3 Participare la lecții într-o școală sau instituție de învățământ superior Si: (rar) audiat¹ (3). 4 Urmărire a unor emisiuni la un post de radio Si: (rar) audiat¹ (4). 5 Ascultare a unor înregistrări audio Si: (rar) audiat¹ (5).

AUDIERE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. [Pr.: a-u-di-e-] – V. audia.

AUDIERE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. 1. Luare a depoziției unui martor. 2. Ascultare a unui curs sau a unui șir de prelegeri. – Pronunțat: a-u-di-e-.

AUDIERE, audieri, s. f. Acțiunea de a audia. [Pr.: a-u-di-e-]

AUDIERE s.f. Acțiunea de a audia și rezultatul ei; (spec.) ascultarea martorilor într-un proces juridic. [Pron. a-u-di-e-.] < audia.

audiere (desp. a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. audierii; pl. audieri

audiere (a-u-di-e-) s. f., g.-d. art. audierii; pl. audieri

audiere s. f. (sil. a-u-di-e-), g.-d. art. audierii; pl. audieri

AUDIERE s. v. ascultare.