atingător, ~oare [At: (a. 1785) URICARIUL I, 119 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~oare / E: atinge + -(ă)tor] 1-22 smf, a (Persoană) care atinge (1, 7, 9-10, 13-19). 23 a (Înv) Care se referă la... 24 a (Înv, fig) Jignitor. 25 a (Înv, fig) Emoționant.

ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig. Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.

ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Învechit) 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care se referă la..., care ține de... Să despuiem această... baladă de tot cuprinsul ei local și curat atingător de Țările Romînești. ODOBESCU, S. I 210. 2. Fig. Care mișcă inima, înduioșător, emoționant, impresionant. Depărățeanu, filozof înalt și atingător – Nicoleanu, amar, sarcastic și duios. MACEDONSKI, O. IV 116. Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme începea să se desfășura, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul binefăcător. VLAHUȚĂ, O. A. III 17.

ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Înduioșător, emoționant, impresionant. ♦ Jignitor; supărător. – Din atinge + suf. -(ă)tor.

atingător a. care atinge; 1. mișcător; 2. înțepător; 3. privitor la.

atingătór, -oáre adj. Care atinge, relativ la: atingător de meseria asta.

atingătór (înv.) adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre

atingătór adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre