9 definiții pentru atingător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig: Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.
atingător, ~oare [At: (a. 1785) URICARIUL I, 119 / V: (îrg) ~iu / Pl: ~oare / E: atinge + -(ă)tor] 1-22 smf, a (Persoană) care atinge (1, 7, 9-10, 13-19). 23 a (Înv) Care se referă la... 24 a (Înv, fig) Jignitor. 25 a (Înv, fig) Emoționant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Jignitor, supărător. 3. Fig. Înduioșător, emoționant, impresionant. – Atinge + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Învechit) 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care se referă la..., care ține de... Să despuiem această... baladă de tot cuprinsul ei local și curat atingător de Țările Romînești. ODOBESCU, S. I 210. 2. Fig. Care mișcă inima, înduioșător, emoționant, impresionant. Depărățeanu, filozof înalt și atingător – Nicoleanu, amar, sarcastic și duios. MACEDONSKI, O. IV 116. Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme începea să se desfășura, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul binefăcător. VLAHUȚĂ, O. A. III 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Înduioșător, emoționant, impresionant. ♦ Jignitor; supărător. – Din atinge + suf. -(ă)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
atingător a. care atinge; 1. mișcător; 2. înțepător; 3. privitor la.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atingătór, -oáre adj. Care atinge, relativ la: atingător de meseria asta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atingător (înv.) adj. m., pl. atingători; f. sg. și pl. atingătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atingătór adj. m., pl. atingătóri; f. sg. și pl. atingătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
atingător, atingătoareadjectiv
- 1. Care ține de..., care se referă la... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să despuiem această... baladă de tot cuprinsul ei local și curat atingător de Țările Romînești. ODOBESCU, S. I 210. DLRLC
-
- 3. Emoționant, impresionant, înduioșător. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: emoționant impresionant înduioșător
- Depărățeanu, filozof înalt și atingător – Nicoleanu, amar, sarcastic și duios. MACEDONSKI, O. IV 116. DLRLC
- Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme începea să se desfășure, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul binefăcător. VLAHUȚĂ, O. A. III 17. DLRLC
-
etimologie:
- Atinge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09