ATINGĂTOR, -OARE, atingători, -oare, adj. (Învechit) 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care se referă la..., care ține de... Să despuiem această... baladă de tot cuprinsul ei local și curat atingător de Țările Romînești. ODOBESCU, S. I 210. 2. Fig. Care mișcă inima, înduioșător, emoționant, impresionant. Depărățeanu, filozof înalt și atingător – Nicoleanu, amar, sarcastic și duios. MACEDONSKI, O. IV 116. Și-n mintea lui încălzită, surescitată de basme începea să se desfășura, în tablouri vii, scene atingătoare, al căror erou era el, copilul binefăcător. VLAHUȚĂ, O. AL. II 17.