2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ATENTÁT, atentate, s. n. (Jur.) Faptă îndreptată împotriva vieții, a integrității corporale, a drepturilor etc. unei persoane sau ale unei colectivități. – Din fr. attentat.

ATENTÁT, atentate, s. n. Acțiune criminală, de obicei contra unui șef de stat sau de guvern. ♦ Fig. Încercare de încălcare a unui drept, de distrugere a unei stări de lucruri, a unei concepții, de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat etc. – Din fr. attentat.

ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ◊ Încercare de vătămare a cinstei sau de răpire a libertății cuiva; plan de distrugere sau de desființare a unei stări de fapt, a unei doctrine sau a unei idei. Masele muncitoare ale țării noastre au sprijinit și aprobat politica de activă participare a Romîniei la lupta dusă de frontul antiimperialist pentru o pace trainică, de respingere... a oricăror atentate ale imperialiștilor împotriva independenței noastre politice și economice. REZ. HOT. I 15.

ATENTÁT, atentate, s. n. Tentativă de omor. ♦ Infracțiune. Atentat la pudoare.Fig. (Încercare de) încalcare a unui drept, plan de distrugere a unei stări, a unei concepții etc. – Fr. attentat.

atentát s. n., pl. atentáte

atentát s. n., pl. atentáte

atentát sn [At: IBRĂILEANU, Sp. CR. 29 / Pl: ~e / E: atenta] 1 Acțiune violentă, criminală, prin care se încearcă suprimarea unei persoane Si: atentare (1). 2 Acțiune violentă prin care se încearcă distrugerea unui obiect (valoros) Si: atentare. 3 (Fig) Acțiune prin care se încearcă distrugerea reputației cuiva. 4 (Fig) Plan de distrugere a unei doctrine, idei, stări de fapt etc. 5 (Fig) Atentare (3).

ATENTÁT s.n. Încercare, tentativă de a ucide, a omorî pe cineva. ♦ (Fig.) Încercare de necinstire, de răpire a libertăților cuiva; tentativă, proiect de distrugere a unei stări de fapt etc. [<fr. attentat].

ATENTÁT s. n. 1. atac criminal ilegal față de persoane, bunuri, drepturi, stări de lucruri. 2. (fig.) atac îndreptat împotriva unor sentimente, concepții etc. (< fr. attentat)

ATENTÁT ~e n. 1) Tentativă criminală contra unei persoane (mai ales șef de stat sau de guvern). 2) Atac ilegal asupra unor bunuri sau drepturi colective. 3) Tentativă de răsturnare a ordinii sociale sau politice a unui stat. /<fr. attentat

atentat n. faptă criminală sau ilegală; fărădelege.

*atentát n., pl. e (fr. attentat, lat. attentatum). Crimă contra persoanelor saŭ lucrurilor, tentativă criminală.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. 1. A face o tentativă criminală, a comite un atentat. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca, a nesocoti (un drept, un principiu etc.). – Din fr. attenter, lat. attentare.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intranz. (În expr.) A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva, a săvîrși un atentat. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. «ia») A încălca un drept, a viola. Comuniștii desfășoară o intensă muncă educativă, sădind în sînul oamenilor muncii dragostea adîncă față de uzina socialistă, față de tînărul sector socialist la sate, față de tot ce e bun al poporului și aprinzînd ura împotriva dușmanului care atentează la interesele poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 457.

ATENTÁ, atentez, vb. I. Intanz. A face o tentativă criminală. ◊ Expr. A atenta la viața cuiva = a încerca să omoare pe cineva. ♦ Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”) A încălca un drept; a viola. – Fr. attenter (lat. lit. attentare).

atentá (a ~) vb., ind. prez. 3 atenteáză

atentá vb., ind. prez. 1 sg. atentéz, 3 sg. și pl. atenteáză

atentá vi [At: DA / Pzi: -téz / E: fr attenter, lat attentare] 1 A face o tentativă criminală asupra cuiva. 2 A pune în primejdie de dispariție un obiect (valoros). 3 (Fig) A încălca un drept, un principiu important.

ATENTÁ vb. I. intr. A comite un atentat. ◊ A atenta la viața cuiva = a încerca să asasineze pe cineva, a săvârși un atentat. ♦ (Fig.) A încălca, a viola (un drept). [< fr. attenter, cf. lat., it. attentare].

Intrare: atentat
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular atentat atentatul
plural atentate atentatele
genitiv-dativ singular atentat atentatului
plural atentate atentatelor
vocativ singular
plural
Intrare: atenta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) atenta atentare atentat atentând singular plural
atentea atentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) atentez (să) atentez atentam atentai atentasem
a II-a (tu) atentezi (să) atentezi atentai atentași atentaseși
a III-a (el, ea) atentea (să) atenteze atenta atentă atentase
plural I (noi) atentăm (să) atentăm atentam atentarăm atentaserăm, atentasem*
a II-a (voi) atentați (să) atentați atentați atentarăți atentaserăți, atentaseți*
a III-a (ei, ele) atentea (să) atenteze atentau atenta atentaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)