2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

AȚÂȚĂTOR, -OARE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. - Ațâța+ suf. -ător.

AȚÂȚĂTOR, -OARE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.

ațâțător, ~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 / V: ațiț- / Pl: ~i, ~oare / E: ațâța + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 smf, a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.

ațițător, ~oare smf, a vz ațâțător

AȚÎȚĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care ațîță: au fost ~ de păgîni asupra creștinilor (GR.-UR.).

AȚÂȚĂTOR, -OARE, ațâțători, -oare, adj. Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + suf. -ător.

AȚÎȚĂTOR, -OARE, ațîțători, -oare, adj. Care întărită, provocator. Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101 ◊ (Mai ales în expr.) Ațîțător la război (și substantivat, m.) = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război.. REZ. HOT. I 205. Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591.

AȚÎȚĂTOR, -OARE, ațîțători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care ațîță; provocator, instigator. – Din ațîța + suf. -(ă)tor.

AȚÂȚĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; excitant. /a ațâța + suf. ~ător

ațâțător a. și m. care ațâță.

Ortografice DOOM

ațâțător adj. m., pl. ațâțători; f. sg. și pl. ațâțătoare

ațâțător adj. m., pl. ațâțători; f. sg. și pl. ațâțătoare

ațâțător adj. m., pl. ațâțători; f. sg. și pl. ațâțătoare

Sinonime

AȚÂȚĂTOR s., adj. 1. s., adj. v. instigator. 2. adj. v. senzual. 3. adj. v. excitant.

AȚÎȚĂTOR s., adj. 1. s., adj. agitator, instigator, provocator, tulburător, (livr.) incitator, sedițios, (înv. și pop.) răzvrătitor, (înv.) răscolitor, rascolnic, (fig.) incendiator. (Un ~ al maselor.) 2. adj. incitant, provocator, senzual, (rar) provocant. (Un surîs ~.) 3. adj. excitant, excitator, (rar) pofticios. (Miros ~.)

Intrare: ațâțătoare
ațâțătoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ațâțător
ațâțător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțător
  • ațâțătorul
  • ațâțătoru‑
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarea
plural
  • ațâțători
  • ațâțătorii
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarele
genitiv-dativ singular
  • ațâțător
  • ațâțătorului
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarei
plural
  • ațâțători
  • ațâțătorilor
  • ațâțătoare
  • ațâțătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
ațițător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ațâțător, ațâțătoareadjectiv

  • 1. Care ațâță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. DEX '09
      • chat_bubble Ațâțător la război = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: DLRLC
        • format_quote Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război. REZ. HOT. I 205. DLRLC
        • format_quote Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2591. DLRLC
etimologie:
  • Ațâța + -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.