ațâțător, ~oare [At: URECHE, ap. HEM 2097 / V: ațiț- / Pl: ~i, ~oare / E: ațâța + -tor] 1-6 smf, a (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 smf, a (Fig) (Persoană) care întărâtă. 6-17 smf, a (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 smf, a (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.