ATAȘAT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

atașat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atașa] (Rar) 1 Alăturare. 2 Alipire. 3 Legare. 4 Atașare (4). 5 Îndrăgostire.

atașat², ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 145 / Pl: ~ați, ~e / E: atașa] 1 a Alăturat². 2 a Alipit². 3 a Legat². 4 a Care se simte legat sufletește. 5 a Îndrăgostit². 6 smf Funcționar din reprezentanța diplomatică a unei țări.

*ATAȘAT I. adj. p. ATAȘA ¶¶ contr. NEATAȘAT. II. sm. ⏲ ~ de ambasadă, agent diplomatic care servește în străinătate sub ordinele ambasadorului sau ale ministrului plenipotențiar; ~ militar, ~ comercial, specialiști alipiți pe lîngă ambasadă spre a observa chestiunile care interesează Statul său.

ATAȘAT, atașați, s. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. – Din fr. attaché

ATAȘAT, atașați, s. m. Funcționar alăturat pe lîngă reprezentanța diplomatică a unei țări. Atașat de legație. Atașat comercial.

ATAȘAT, atașați, s. m. (Urmat de determinări) Funcționar care face parte din reprezentanța diplomatică a unei țări. – V. atașa.

ATAȘAT, -Ă adj. Alăturat, alipit. ♦ Apropiat, credincios, devotat. // s.m. Persoană care face parte din reprezentanța diplomatică a unui stat. [< atașa].

ATAȘAT, -Ă I. adj. alăturat, alipit. ◊ apropiat, devotat. II. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanței diplomatice a unui stat. (< atașa)

ATAȘAT ~ți m. Cel mai mic rang dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. ◊ ~ special consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate. /v. a atașa

atașat m. cel ce face parte dintr’o ambasadă.

*atașát m. (fr. attaché). Diplomat auxiliar pe lîngă un ambasador saŭ un ministru plenipotențiar. Atașat militar saŭ comercial, agent militar saŭ comercial alipit pe lîngă o ambasadă saŭ legațiune p. a se ocupa de chestiunile militare saŭ comerciale care interesează țara care l-a trimes. V. adjunct.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

atașa [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr attacher] 1 vt A alătura. 2 vt A alipi. 3 vt A lega. 4 vr (Fig) A se lega sufletește de ceva. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.

*ATAȘA (-șez) I. vb. tr. 1 A alipi, a uni strîns: o prietenie veche îi atașază pe unul de altul ¶ 2 A alipi la un serviciu, la o slujbă: l-am atașat ca secretar. II. vb. refl. 1 A se alipi, a prinde iubire de cineva: copila s’a atașat foarte mult de doica ei ¶ 2 A se alipi pe lîngă cineva spre a-l servi cu trup și suflet, cu tot devotamentul [fr. attacher].

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. A alătura (vremelnic), printr-o legătură mai mult sau mai puțin solidă, pe cineva sau ceva de, la sau pe lîngă cineva sau ceva. Mecanicul a atașat locomotiva la tren. Am atașat decontul la raport. ◊ Eram căprar, atașat ca instructor la compania a zecea. SADOVEANU, O. VI 193. Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni, în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. 2. Refl. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. Educatoarea s-a atașat de copii. ▭ Trebuie să veghem ca în fruntea gospodăriilor colective și întovărășirilor din Republica noastră să stea oameni cinstiți, oameni ai muncii atașați cu trup și suflet regimului democrat-popular, cauzei socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 16.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

ATAȘA vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. attacher].

ATAȘA vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

A ATAȘA ~ez tranz. A face să se atașeze. /<fr. attacher

A SE ATAȘA mă ~ez intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufletește; a se lega printr-un atașament. /<fr. attacher

atașà v. a alipi, a alătura (= fr. attacher).

*atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.

atașat s. m., pl. atașați

atașat s. m., pl. atașați

atașat s. m., pl. atașați

atașa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 1 sg. să atașez, 3 să atașeze; ger. atașând

atașa (a ~) vb., ind. prez. 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 să atașeze; ger. atașând

atașa vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atașeze; ger. atașând

atașa (ind. prez. 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm, ger. atașînd)

ATAȘA vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

ATAȘA vb. 1. a (se) alătura, a (se) anexa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) 3.* (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

A (se) atașa ≠ a (se) detașa

atașa (atașez, atașat), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.