ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘAT, -Ă, atașați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Alăturat, alipit de ceva. 2. Adj. (Fig.) Apropiat de cineva; devotat. 3. S. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. Atașat cultural. Atașat militar. – V. atașa. Cf. fr. attaché.

atașa [At: DA / Pzi: ~șez / E: fr attacher] 1 vt A alătura. 2 vt A alipi. 3 vt A lega. 4 vr (Fig) A se lega sufletește de ceva. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.

atașat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: atașa] (Rar) 1 Alăturare. 2 Alipire. 3 Legare. 4 Atașare (4). 5 Îndrăgostire.

atașat², ~ă [At: ODOBESCU, S. II, 145 / Pl: ~ați, ~e / E: atașa] 1 a Alăturat². 2 a Alipit². 3 a Legat². 4 a Care se simte legat sufletește. 5 a Îndrăgostit². 6 smf Funcționar din reprezentanța diplomatică a unei țări.

*ATAȘA (-șez) I. vb. tr. 1 A alipi, a uni strîns: o prietenie veche îi atașază pe unul de altul ¶ 2 A alipi la un serviciu, la o slujbă: l-am atașat ca secretar. II. vb. refl. 1 A se alipi, a prinde iubire de cineva: copila s’a atașat foarte mult de doica ei ¶ 2 A se alipi pe lîngă cineva spre a-l servi cu trup și suflet, cu tot devotamentul [fr. attacher].

*ATAȘAT I. adj. p. ATAȘA ¶¶ contr. NEATAȘAT. II. sm. ⏲ ~ de ambasadă, agent diplomatic care servește în străinătate sub ordinele ambasadorului sau ale ministrului plenipotențiar; ~ militar, ~ comercial, specialiști alipiți pe lîngă ambasadă spre a observa chestiunile care interesează Statul său.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Din fr. attacher.

ATAȘAT, atașați, s. m. Cel mai mic în grad dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. – Din fr. attaché

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. A alătura (vremelnic), printr-o legătură mai mult sau mai puțin solidă, pe cineva sau ceva de, la sau pe lîngă cineva sau ceva. Mecanicul a atașat locomotiva la tren. Am atașat decontul la raport. ◊ Eram căprar, atașat ca instructor la compania a zecea. SADOVEANU, O. VI 193. Aceleași pietre teșite... au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romană și lăsate pe seama ostașilor atașați pe lîngă legiuni, în calitate de... azvîrlitori de pietre. ODOBESCU, S. II 145. 2. Refl. A se lega sufletește de cineva sau de ceva. Educatoarea s-a atașat de copii. ▭ Trebuie să veghem ca în fruntea gospodăriilor colective și întovărășirilor din Republica noastră să stea oameni cinstiți, oameni ai muncii atașați cu trup și suflet regimului democrat-popular, cauzei socialismului. GHEORGHIU-DEJ, GOSP. AGR. 16.

ATAȘAT, atașați, s. m. Funcționar alăturat pe lîngă reprezentanța diplomatică a unei țări. Atașat de legație. Atașat comercial.

ATAȘA, atașez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufletește de cineva sau ceva. – Fr. attacher.

ATAȘAT, atașați, s. m. (Urmat de determinări) Funcționar care face parte din reprezentanța diplomatică a unei țări. – V. atașa.

ATAȘA vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecțiune pentru cineva. [P.i. -șez, 4 -șăm, ger. -șînd. / < fr. attacher].

ATAȘAT, -Ă adj. Alăturat, alipit. ♦ Apropiat, credincios, devotat. // s.m. Persoană care face parte din reprezentanța diplomatică a unui stat. [< atașa].

ATAȘA vb. I. tr., refl. a (se) alătura. II. refl. (fig.) a se lega sufletește de ceva sau de cineva. (< fr. attacher)

ATAȘAT, -Ă I. adj. alăturat, alipit. ◊ apropiat, devotat. II. s. m. cel mai mic în rang între membrii reprezentanței diplomatice a unui stat. (< atașa)

A ATAȘA ~ez tranz. A face să se atașeze. /<fr. attacher

A SE ATAȘA mă ~ez intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufletește; a se lega printr-un atașament. /<fr. attacher

ATAȘAT ~ți m. Cel mai mic rang dintre membrii unei reprezentanțe diplomatice. ◊ ~ special consilier al șefului unei reprezentanțe diplomatice într-o problemă de specialitate. /v. a atașa

atașà v. a alipi, a alătura (= fr. attacher).

atașat m. cel ce face parte dintr’o ambasadă.

*atașát m. (fr. attaché). Diplomat auxiliar pe lîngă un ambasador saŭ un ministru plenipotențiar. Atașat militar saŭ comercial, agent militar saŭ comercial alipit pe lîngă o ambasadă saŭ legațiune p. a se ocupa de chestiunile militare saŭ comerciale care interesează țara care l-a trimes. V. adjunct.

*atașéz v. tr. (fr. attacher. V. detașez). Barb. Alipesc, alătur. V. refl. Fig. Mă alipesc, prind simpatie.

atașa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 1 sg. să atașez, 3 să atașeze; ger. atașând

atașat s. m., pl. atașați

atașa (a ~) vb., ind. prez. 3 atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 să atașeze; ger. atașând

atașat s. m., pl. atașați

atașa vb., ind. prez. 1 sg. atașez, 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atașeze; ger. atașând

atașat s. m., pl. atașați

atașa (ind. prez. 3 sg. și pl. atașează, 1 pl. atașăm, ger. atașînd)

atașa (atașez, atașat), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufletește, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) atașat, s. m.; atașament, s. n. Cf. detașa.

ATAȘA vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

ATAȘA vb. 1. a (se) alătura, a (se) anexa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) 3.* (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

A (se) atașa ≠ a (se) detașa