astringent, ~ă [At: ENC. AGR. I, 72 / V: ads- / Pl: ~nți, ~e / E: lat astringens, -tis] 1 a Care strânge sau contractează țesuturile (organice). 2 a Care face gura pungă Cf stifos. 3 snp (Chm; med) Medicamente care, coagulând albuminoidele, opresc secrețiile și hemoragiile, pentru tratamentul rănilor și bolilor de piele.

astringență sf [At: DA ms / Pl: ~țe / E: fr astringence] 1-2 Proprietate a substanțelor de a fi astringente (1-2).

*ASTRINGENT I. adj. Care are proprietatea de a strînge țesuturile organismului. II. (pl. -te) sn. Substanță care are această proprietate [fr.].

ASTRINGENT, -Ă, astringenți, -te, adj. (Despre substanțe) Care face să se contracteze țesuturile animale. Piatra-acră este o substanță astringentă. ◊ (Substantivat) Unele astringente sînt întrebuințate pentru a opri hemoragiile.

ASTRINGENȚĂ S. f. Însușirea unor substanțe de a fi astringente.

ASTRINGENT, -Ă, astringenți, -te, adj. (Despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. – Fr. astringent (lat. lit. astringens, -ntis).

ASTRINGENȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – După fr. astringence.

ASTRINGENT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care produce strîngerea țesuturilor animale. [Cf. fr. astringent, it. astringente, lat. astringens < astringere – a strînge].

ASTRINGENȚĂ s.f. Calitatea unor substanțe de a fi astringente. [< fr. astringence].

ASTRINGENT, -Ă adj., s. n. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate. (< fr. astringent, lat. astringens)

ASTRINGENȚĂ s. f. proprietate a unor substanțe astringente. (< fr. astringence)

ASTRINGENT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe) Care contractează țesuturile organismului. [Sil. as-trin-] /<fr. astringent, lat. astringens, ~ntis

ASTRINGENȚĂ f. Caracter astringent. /<fr. astringence

astringent a. Med. remediu care strânge sau sgârcește țesăturile: alaunul, sulfatul de zinc și boraxul sunt niște astringente.

*astringént, -ă adj. (lat. astringens, -éntis). Chim. Care strînge țesăturile organizmuluĭ (ca sulfatu de zinc, boraxu și unele poame crude care „fac gura pungă”). S. n., pl. e. Substanță astringentă.

astringent² s. n., pl. astringente

astringent¹ adj. m., pl. astringenți; f. astringentă, pl. astringente

astringență s. f., g.-d. art. astringenței

astringent¹ adj. m., pl. astringenți; f. astringentă, pl. astringente

astringent² s. n., pl. astringente

astringență s. f., g.-d. art. astringenței

astringent adj. m., pl. astringenți; f. sg. astringentă, pl. astringente

astringent s. n., pl. astringente

astringență s. f., g.-d. art. astringenței

astringent

ASTRINGENT adj. (înv.) stifos, strângător. (Gust ~.)

ASTRINGENT adj. (înv.) stifos, strîngător. (Gust ~.)