3 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astragál sn [At: ODOBESCU, S. I, 442 / Pl: ~e / E: fr astragale, lat astragalus] 1 (Atm) Unul din cele două oase mai mari ale tarsului, de formă cuboidă Si: arșic. 2 (Arh) Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. V. arșic. 2. Fiecare dintre părțile unei coloane arhitectonice, în formă de brîu rotund, care desparte fusul coloanei de bază și de capitel. Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. – Variantă: (2) astragálă s. f.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brâu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).

ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].

ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

ASTRAGÁL ~e n. Fiecare dintre cele șapte oase care formează tarsul. [Sil. as-tra-] /<fr. astragale, lat. astragalus

astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane.

*astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.

ASTRAGÁLĂ s. f. v. astragal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

astragál s. n., pl. astragále

astragál s. n., pl. astragále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASTRAGÁL s. (ANAT.) talus. (~ul este un os al tarsului.)

ASTRAGAL s. (ANAT.) talus. (~ este un os al torsului.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASTRAGAL-, v. ASTRAGALO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., rezecție chirurgicală a unei părți a astragalului.

ASTRAGALO- „astragal, os al tarsului”. ◊ gr. astragalos „oscior, arșic” > fr. astragalo-, engl. id. > rom. astragalo-.~id (v. -id), adj., asemănător cu astragalul.

Intrare: astragal (os, arhit.)
astragal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astragal
  • astragalul
  • astragalu‑
plural
  • astragale
  • astragalele
genitiv-dativ singular
  • astragal
  • astragalului
plural
  • astragale
  • astragalelor
vocativ singular
plural
astragală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astraga
  • astragala
plural
  • astragale
  • astragalele
genitiv-dativ singular
  • astragale
  • astragalei
plural
  • astragale
  • astragalelor
vocativ singular
plural
astragal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astragal
  • astragalul
  • astragalu‑
plural
  • astragaluri
  • astragalurile
genitiv-dativ singular
  • astragal
  • astragalului
plural
  • astragaluri
  • astragalurilor
vocativ singular
plural
Intrare: astragal (plantă)
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astragal
  • astragalul
  • astragalu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • astragal
  • astragalului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: astragal(o)
astragalo
prefix (I7-P)
  • astragalo
astragal3 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • astragal
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astragal (os, arhit.) astragală

  • 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: talus
  • 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442.
      surse: DLRLC
  • comentariu Varianta astragală se referă numai la sensul (2.).
    surse: DLRLC

etimologie:

astragal (plantă)

  • 1. Plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă.
    surse: MDN '00

etimologie: