15 definiții pentru astragal (os, arhit.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.

astragál sn [At: ODOBESCU, S. I, 442 / Pl: ~e / E: fr astragale, lat astragalus] 1 (Atm) Unul din cele două oase mai mari ale tarsului, de formă cuboidă Si: arșic. 2 (Arh) Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. – Din fr. astragale, lat. astragalus.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul din cele două oase mai mari ale tarsului. V. arșic. 2. Fiecare dintre părțile unei coloane arhitectonice, în formă de brîu rotund, care desparte fusul coloanei de bază și de capitel. Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. – Variantă: (2) astragálă s. f.

ASTRAGÁL, astragale, s. n. 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. 2. Ornament, în formă de brîu rotund, care înconjură o coloană la bază și sub capitel. – Fr. atragale (lat. lit. astragalus).

ASTRAGÁL s.n. 1. Unul dintre oasele mari ale tarsului. 2. Brâu care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. [Pl. -le, -luri. / < fr. astragale, cf. gr. astragalos].

ASTRAGÁL I. s. n. 1. primul dintre oasele mari ale tarsului; talus. 2. mulură rotunjită care împodobește extremitatea superioară a unei coloane la baza capitelului. II. s. m. plantă din familia papilionaceelor, care produce o gumă lipicioasă. (< fr. astragale, lat. astragalus, gr. astragalos)

ASTRAGÁL ~e n. Fiecare dintre cele șapte oase care formează tarsul. [Sil. as-tra-] /<fr. astragale, lat. astragalus

astragal n. 1. osul călcâiului, arșicul gleznei; 2. plantă numită obișnuit unghia-găii; 3. Arh. brâul care înconjoară căpătâiul de sus al unei coloane.

*astragál n., pl. e (vgr. astrágalos). Anat. Un os de la călcîĭ. Arn. (pl. e și urĭ). Brîu care înconjoară capitelu coloaneĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASTRAGÁL s. (ANAT.) talus. (~ul este un os al tarsului.)

ASTRAGAL s. (ANAT.) talus. (~ este un os al torsului.)

Intrare: astragal (os, arhit.)
astragal1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astragal
  • astragalul
  • astragalu‑
plural
  • astragale
  • astragalele
genitiv-dativ singular
  • astragal
  • astragalului
plural
  • astragale
  • astragalelor
vocativ singular
plural
astragală substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astraga
  • astragala
plural
  • astragale
  • astragalele
genitiv-dativ singular
  • astragale
  • astragalei
plural
  • astragale
  • astragalelor
vocativ singular
plural
astragal2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astragal
  • astragalul
  • astragalu‑
plural
  • astragaluri
  • astragalurile
genitiv-dativ singular
  • astragal
  • astragalului
plural
  • astragaluri
  • astragalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

astragal, astragalesubstantiv neutru

  • 1. Unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: talus
  • 2. Element decorativ de secțiune semicirculară, care separă fusul coloanei de capitel. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Din brîul superior, adică din astragalele stîlpilor și din căpătiile ascuțite sau consolele bolților de pe pereții laterali, se porneau, pe rotunjeala culelor, numeroase ciubuce sau nervure. ODOBESCU, S. I 442. DLRLC
  • comentariu Varianta astragală se referă numai la sensul (2.). DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.