2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asprire sf [At: (1794) FĂLCOIANU, ap. GCR II, 155 / Pl: ~ri / E: aspri] 1 Înăsprire. 2 (Fig) întărâtare. 3 (D. vreme) Răcire. 4 (Reg; rar) Răstire. 5 Tratare cu asprime (2) a unei persoane Si: (rar) asprit1 (5). 6 (Reg) Apretare. 7 (Rar) înghețare ușoară Si: (rar) asprit1 (7). 8 (Înv) Asprime (2).

ASPRI, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2.

asprii [At: LB / Pl: ~resc / E: aspru2] 1-2 vtr (Rar) A (se) înăspri. 3 vr (Fig) A se întărâta. 4 vr (Fig) A se face frig. 5 vr (Trs; rar) A se răsti (la cineva). 6 vr A trata pe cineva cu asprime (2). 7 vt (Trs) A apreta. 8 vi (Rar) A îngheța puțin.

ASPRI, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. – Din aspru2.

ASPRI, aspresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să devină aspru; a înăspri. Vîntul asprește pielea. 2. (Transilv.; cu privire la rufe) A scrobi.

ASPRI, aspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru; a (se) înăspri. 2. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din aspru2.

A ASPRI ~esc tranz. A face să se asprească. [Sil. as-pri] /Din aspru

A SE ASPRI se ~ește intranz. A deveni (mai) aspru. [Sil. as-pri] /Din aspru

asprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi aspru.

asprésc v. tr. (d. aspru). Fac aspru (dur): sărăcia asprește sufletele. Daŭ un gust aspru: fermentațiunea asprește mustu. – Și înăsprésc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aspri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aspresc, 3 sg. asprește, imperf. 1 aspream; conj. prez. 1 sg. să aspresc, 3 să asprească

aspri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aspresc, imperf. 3 sg. asprea; conj. prez. 3 să asprească

aspri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aspresc, imperf. 3 sg. asprea; conj. prez. 3 sg. și pl. asprească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASPRIRE s. înăsprire. (~ unei suprafețe.)

ASPRI vb. v. apreta, răcni, răsti, scrobi, striga, țipa, urla, zbiera.

ASPRI vb. a (se) înăspri. (Materialul s-a ~.)

aspri vb. v. APRETA. RĂCNI. RĂSTI. SCROBI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.

Intrare: asprire
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asprire
  • asprirea
plural
  • aspriri
  • aspririle
genitiv-dativ singular
  • aspriri
  • aspririi
plural
  • aspriri
  • aspririlor
vocativ singular
plural
Intrare: aspri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aspri
  • asprire
  • asprit
  • aspritu‑
  • asprind
  • asprindu‑
singular plural
  • asprește
  • aspriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aspresc
(să)
  • aspresc
  • aspream
  • asprii
  • asprisem
a II-a (tu)
  • asprești
(să)
  • asprești
  • aspreai
  • aspriși
  • aspriseși
a III-a (el, ea)
  • asprește
(să)
  • asprească
  • asprea
  • aspri
  • asprise
plural I (noi)
  • asprim
(să)
  • asprim
  • aspream
  • asprirăm
  • aspriserăm
  • asprisem
a II-a (voi)
  • aspriți
(să)
  • aspriți
  • aspreați
  • asprirăți
  • aspriserăți
  • aspriseți
a III-a (ei, ele)
  • aspresc
(să)
  • asprească
  • aspreau
  • aspri
  • aspriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asprire, aspririsubstantiv feminin

aspri, asprescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.