2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspiránt, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / Pl: ~nți, ~e / E: fr aspirant, rs аспирант] 1 a Care trage aerul, apa. 2-3 smf, a (Persoană) care dorește să obțină ceva. 4 smf (Înv) Persoană care se pregătea, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de „candidat în științe”. 5 smf (În unele țări) Doctorand. 6 smf (Buc; gmî) Funcționar subaltern și provizoriu la judecătorii, căi ferate etc. 7 sm (Înv; spc) Elev al unei școli de marină. 8 sm (Înv; spc) Primul grad de ofițer în marina militară. 9 sm (În unele țări) Tânăr practicant pe o navă civilă în vederea obținerii gradului de ofițer stagiar. 10 sm Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintr-un arboret.

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva (un post, un titlu etc.), care dorește să obțină ceva. Direcția poștelor îl primi... La început aspirant, apoi elev. BASSARABESCU, V. 4. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de «candidat în științe». Aspiranții primesc burse de la stat.Aspirantul are... datoria de a munci, de a se pregăti cît mai temeinic pentru a ajunge un viitor cercetător și un bun cadru didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 315, 5/5.

ASPIRÁNT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește pentru titlul superior de „candidat în științe”. – Fr. aspirant (rus. aspirant).

ASPIRÁNT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care tinde, care năzuiește la ceva. ♦ Persoană care studia pentru a obține titlul de „candidat în științe”. ♦ Primul grad de ofițer în marina militară. ♦ (În unele țări) Tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar; elev-ofițer. 2. Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

ASPIRÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care tinde, năzuiește la ceva. ◊ doctorand. ◊ (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar. 2. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

ASPIRÁNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva. /<fr. aspirant

aspirant a. care aspiră: pompă aspirantă, în care apa se urcă în vid prin presiunea aerului. ║ m. cel ce aspiră la o funcțiune: candidat.

*aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aspiránt s. m., pl. aspiránți

aspiránt s. m., pl. aspiránți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASPIRANT s. doctorand. (În unele țări doctorandul se numește ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aspirant, aspiranți, s. m. (tox.) persoană care inhalează solvenți volatili

Intrare: aspirant (adj.)
aspirant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirant
  • aspirantul
  • aspirantu‑
  • aspirantă
  • aspiranta
plural
  • aspiranți
  • aspiranții
  • aspirante
  • aspirantele
genitiv-dativ singular
  • aspirant
  • aspirantului
  • aspirante
  • aspirantei
plural
  • aspiranți
  • aspiranților
  • aspirante
  • aspirantelor
vocativ singular
plural
Intrare: aspirant (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirant
  • aspirantul
  • aspirantu‑
plural
  • aspiranți
  • aspiranții
genitiv-dativ singular
  • aspirant
  • aspirantului
plural
  • aspiranți
  • aspiranților
vocativ singular
  • aspirantule
  • aspirante
plural
  • aspiranților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aspirant, -ă aspirant aspirantă

  • 1. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Direcția poștelor îl primi... La început aspirant, apoi elev. BASSARABESCU, V. 4.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Primul grad de ofițer în marina militară.
      surse: DN
    • 1.2. prin specializare în trecut Elev al unei școli de ofițeri de marină.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. prin specializare în trecut (Și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe.
      surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Aspiranții primesc burse de la stat.
        surse: DLRLC
      • Aspirantul are... datoria de a munci, de a se pregăti cît mai temeinic pentru a ajunge un viitor cercetător și un bun cadru didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 315, 5/5.
        surse: DLRLC
    • surse: MDN '00
  • 2. Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații unui arboret.
    surse: DN

etimologie: