ASPIRANT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (În trecut și, astăzi, în unele țări) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.

aspirant, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / Pl: ~nți, ~e / E: fr aspirant, rs аспирант] 1 a Care trage aerul, apa. 2-3 smf, a (Persoană) care dorește să obțină ceva. 4 smf (Înv) Persoană care se pregătea, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de „candidat în științe”. 5 smf (În unele țări) Doctorand. 6 smf (Buc; gmî) Funcționar subaltern și provizoriu la judecătorii, căi ferate etc. 7 sm (Înv; spc) Elev al unei școli de marină. 8 sm (Înv; spc) Primul grad de ofițer în marina militară. 9 sm (În unele țări) Tânăr practicant pe o navă civilă în vederea obținerii gradului de ofițer stagiar. 10 sm Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintr-un arboret.

*ASPIRANT I. adj. 📻 Pompă ~ă, pompă care ridică apa prin producerea vidului, pompă aspiratoare (🖼 250). II. sm.,*ASPIRANTĂ (pl. -te) sf. 1 Care caută, care năzuește să dobîndească o slujbă, un titlu : ~ la domnie (I.-GH.) ¶ 2 ⛵ ~ de marină, ofițer de marină de grad inferior [fr.].

ASPIRANT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Spec. (În trecut) Elev al unei școli de ofițeri de marină. ♦ Spec. (în trecut) Diplomat al unei facultăți care se pregătea, sub conducerea unui profesor, pentru a obține titlul de candidat în științe. – Din fr., rus. aspirant.

ASPIRANT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva (un post, un titlu etc.), care dorește să obțină ceva. Direcția poștelor îl primi... La început aspirant, apoi elev. BASSARABESCU, V. 4. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de «candidat în științe». Aspiranții primesc burse de la stat. ▭ Aspirantul are... datoria de a munci, de a se pregăti cît mai temeinic pentru a ajunge un viitor cercetător și un bun cadru didactic. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 315, 5/5.

ASPIRANT, -Ă, aspiranți, -te, s. m. și f. Persoană care aspiră la ceva, care dorește să obțină ceva. ♦ Persoană care, după trecerea examenului de stat, se pregătește pentru titlul superior de „candidat în științe”. – Fr. aspirant (rus. aspirant).

ASPIRANT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană care tinde, care năzuiește la ceva. ♦ Persoană care studia pentru a obține titlul de „candidat în științe”. ♦ Primul grad de ofițer în marina militară. ♦ (În unele țări) Tînăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar; elev-ofițer. 2. Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. [Cf. fr. aspirant, it. aspirante, rus. aspirant].

ASPIRANT, -Ă s. m. f. 1. cel care tinde, năzuiește la ceva. ◊ doctorand. ◊ (în unele țări) primul grad de ofițer în marina militară; tânăr ambarcat supranumerar pe o navă civilă în vederea efectuării practicii pentru obținerea gradului de ofițer stagiar. 2. arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintre candidații (2) unui arboret. (< fr., rus. aspirant)

ASPIRANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care aspiră la ceva. /<fr. aspirant

aspirant a. care aspiră: pompă aspirantă, în care apa se urcă în vid prin presiunea aerului. ║ m. cel ce aspiră la o funcțiune: candidat.

*aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.

aspirant s. m., pl. aspiranți

aspirant s. m., pl. aspiranți

aspirant s. m., pl. aspiranți

ASPIRANT s. doctorand. (În unele țări doctorandul se numește ~.)

aspirant, aspiranți, s. m. (tox.) persoană care inhalează solvenți volatili