aspirant, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / Pl: ~nți, ~e / E: fr aspirant, rs аспирант] 1 a Care trage aerul, apa. 2-3 smf, a (Persoană) care dorește să obțină ceva. 4 smf (Înv) Persoană care se pregătea, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de „candidat în științe”. 5 smf (În unele țări) Doctorand. 6 smf (Buc; gmî) Funcționar subaltern și provizoriu la judecătorii, căi ferate etc. 7 sm (Înv; spc) Elev al unei școli de marină. 8 sm (Înv; spc) Primul grad de ofițer în marina militară. 9 sm (În unele țări) Tânăr practicant pe o navă civilă în vederea obținerii gradului de ofițer stagiar. 10 sm Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintr-un arboret.

*ASPIRANT I. adj. 📻 Pompă ~ă, pompă care ridică apa prin producerea vidului, pompă aspiratoare (🖼 250). II. sm.,*ASPIRANTĂ (pl. -te) sf. 1 Care caută, care năzuește să dobîndească o slujbă, un titlu : ~ la domnie (I.-GH.) ¶ 2 ⛵ ~ de marină, ofițer de marină de grad inferior [fr.].

aspirant a. care aspiră: pompă aspirantă, în care apa se urcă în vid prin presiunea aerului. ║ m. cel ce aspiră la o funcțiune: candidat.

*aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.