3 definiții pentru aspirant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aspiránt, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 79 / Pl: ~nți, ~e / E: fr aspirant, rs аспирант] 1 a Care trage aerul, apa. 2-3 smf, a (Persoană) care dorește să obțină ceva. 4 smf (Înv) Persoană care se pregătea, în cadrul aspiranturii, pentru titlul superior de „candidat în științe”. 5 smf (În unele țări) Doctorand. 6 smf (Buc; gmî) Funcționar subaltern și provizoriu la judecătorii, căi ferate etc. 7 sm (Înv; spc) Elev al unei școli de marină. 8 sm (Înv; spc) Primul grad de ofițer în marina militară. 9 sm (În unele țări) Tânăr practicant pe o navă civilă în vederea obținerii gradului de ofițer stagiar. 10 sm Arbore de cea mai bună calitate, selecționat dintr-un arboret.

aspirant a. care aspiră: pompă aspirantă, în care apa se urcă în vid prin presiunea aerului. ║ m. cel ce aspiră la o funcțiune: candidat.

*aspiránt, -ă adj. (lat. áspirans, -ántis, fr. aspirant). Care aspiră, care trage aer saŭ un lichid (V. pompă). S. m. și f. Care aspiră la o funcțiune: aspirant de ofițer, aspirantă la telegraf.

Intrare: aspirant (adj.)
aspirant1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspirant
  • aspirantul
  • aspirantu‑
  • aspirantă
  • aspiranta
plural
  • aspiranți
  • aspiranții
  • aspirante
  • aspirantele
genitiv-dativ singular
  • aspirant
  • aspirantului
  • aspirante
  • aspirantei
plural
  • aspiranți
  • aspiranților
  • aspirante
  • aspirantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)