18 definiții pentru „asparagus”   declinări

ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală, agățătoare, din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.

ASPARÁGUS, asparaguși, s. m. Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzulițele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris). – Din fr. asparagus.

asparágus s. m., pl. asparáguși

asparágus s. m., pl. asparáguși

asparágus sn [At: DN3 / Pl: -uși / E: fr asparagus] Plantă ornamentală din familia liliaceelor, cultivată pentru frunzele ei foarte fine și decorative (Asparagus silvestris).

ASPARÁGUS s.m. Plantă ornamentală cu frunze foarte fine din familia liliaceelor. [< lat., fr. asparagus].

ASPARÁGUS s. m. plantă ornamentală cu frunze foarte fine, din familia liliaceelor. (< lat., fr. asparagus)

ASPARÁGUS m. Plantă erbacee ornamentală, cultivată pentru frunzele ei foarte subțiri. /<lat., fr. asparagus

SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee leguminoasă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.

sparánghel s. m., pl. sparángheli

SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.

SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.

SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ASPARAGUS L., UMBRA IEPURELUI, fam. Liliaceae. Gen originar din regiunile subtropicale și temperate ale globului, peste 300 specii, erbace, semilemnoase sau vivace. Flori cu periant mic avînd 6 foliole libere, 6 stamine libere, stil cu stigmat trilobat, rar 3 stile libere. Frunzele propriu-zise mici, în formă de solzi. Cladodiile (frunze aparente) sau frunzulițele aciculare verticilate sînt lanceolate, falcate sau, uneori, ovate. Fruct,, bacă roșie. Tulpină foarte ramificată. Rizomi scurți sau tîrîtori și rădăcini groase.

A. plumosus Bak. Specie care înflorește în. sept.-noiemb. Flori hermafrodite, mici, solitare, terminale, albe, scurt-pedunculate. Cladodii (cca 4 mm lungime) subțiri, filiforme, aciculare, erecte sau îndepărtate, glabre, netede, verzi-intens, cîte 6-12. Frunzulițele (adevărate) tulpinale terminate în spini mici. Planta are aspect de semitufă cățărătoare, foarte ramificată, tulpini lungi și subțiri, cilindrice, erecte, glabre, verzi-lucioase, cu numeroasele sale ramificații întinse, la rîndul lor și prevăzute cu cladodii. Fruct roșu-negricios cu 1-3 semințe (Pl. 8, fig. 54).

Asparagus officinalis L. Specie care înflorește primăvara. Flori dioice, albe-verzui, solitare sau cîte 2. Claclodii în formă de ace, glabre, netede, cîte 3 sau 6. Ramuri glabre, netede, erect-îndepărtate, foarte ramificate. Fructe (bace) roșii. Plantă perenă,, erbacee, tulpină erectă, ramificată, cilindrică, netedă, glabră (Pl. 9, fig. 53).

A. sprengeri Regel. Specie care înflorește toamna. Flori mici, albe, parfumate, solitare sau cîte 2, la bază cu o bractee lanceo- lată. Frunzele adevărate transformate în spini. Cladodii (singulare, cîte 2, rar 3-4) liniare, plate, glabre, în vîrf cu un spin moale. Semitufă foarte ramificată, tulpini lemnificate cu șănțuleț. Ramuri în cruce, cu 3-5 șănțulețe.

A. verticillatus L. Specie care înflorește la: începutul verii. Flori (corolă alburie cu 6 lacinii) solitare sau cîte două, pendente. Fructe (bace) roșii. Cladodii (cîte 3-6 sau uneori în buchete de cîte 20-30) liniar-subulate, tari, ascuțite, triunghiulare, nu prea groase. Semitufă semilemnoasă, urcătoare, cu tulpini lungi pînă la 3 m, subțiri, cu solzi membranoși (frunze transformate).